Există o glumă veche în cultura românească, care zice că bărbații sunt precum ciobanii: "pe ei îi interesează doar să-și plimbe oile pe munte și să se întoarcă cu burta plină.” Sau pe scurt, treaba să fie făcută. Dar haideți să vorbim despre ceva mai finuț decât glumele de birt: comunicarea în pat. De ce suntem așa experți să ne împăunăm cu performanțele noastre sexuale, dar niciodată nu întrebăm, direct și sincer, "îți place asta?"

Fragilitatea egoului și teama de respingere

Am întâlnit de-a lungul timpului nenumărate scenarii în care oamenii preferă să presupună cum s-a simțit partenerul, evitând să întrebe pentru a nu-și răni mândria. Practic, frica de a afla că poate nu ești cel mai bun din clasă sezoanează oglinda mascată al unui “nu vreau să dezamăgesc, dar și mai grav, nu vreau să aflu că am dezamăgit”.

Am avut destule discuții cu prieteni, femei și bărbați, despre cum se feresc să spună ce nu le place, doar pentru consensua siguranță într-o relație. Adevărata întrebare aici nu-i dacă ne cunoștem pe noi înșine suficient de bine, ci dacă dorim să ne cunoaștem pe celălalt dincolo de bariera unui orgasm fals.

Un dialog în pat — mai mult decât un script

Poate părea evident, dar să pui întrebarea "îți place asta?" deschide un dialog critic în intimitate, care merge dincolo de un șir de acțiuni. E de fapt o invitație la sinceritate, la vulnerabilitate împărtășită, la a explora în tandem. Este exact ceea ce rilkeanul ar numi “iubirea care încearcă limitele necunoscutului”.

Ai să râzi, dar marile progrese în relațiile sexuale ale zilelor noastre vin mai ales din onestitatea crudă și din spontaneitatea sinceră, decât din poziții elaborate ale teatrului amoros. De câte ori am auzit fraza "am crezut că așa îi place" și nu am putut să nu mă întreb: cât de mult crezi și cât de puțin întrebi?

Nu ești în București să stăpânești lumea, ci să răspunzi ei

Știm prea bine cât de puternică e o prejudecată culturală și cum creștem cu imaginea promovată a unei performanțe grozave ascunsă sub norul incertitudinii. Ne întoarcem la romanul adevărului din auto-perceputul nostru univers sexual, la momentul Erei Meșterului și Doamnei, când virilitatea sau experiența erau sincronizate, nu discutate.

Luați aminte: în loc să te ancorezi în siguranța cunoașterii propriei capacități, deschide ochii și întreabă. Cărarea ți se va arăta și ai s-ar putea să afli că pe iubita sau iubitul tău abia așteptau să îți cunoască curajul.

Ce să facem cu răspunsul?

Știu, știu, chiar și întrebarea corectă ascunde un risc — dar l-ai auzit pe ăla care spune că e mai ușor să ceri iertare decât permisiune? Ei bine, poate că era spart de dadesisterie românească. Adevăratul curaj vine din cum gestionezi răspunsul. Nu te enerva dacă primești un comentariu neașteptat — poate este ocazia perfectă să înveți.

E timpul să vorbim deschis despre lucrurile care contează și să ne îndreptăm spre intimitatea autentică și neprotocolară. Chiar vrei să îți petreci toată viața doar încercând să anticipezi ceea ce ar putea să meargă mai bine? Sau ești dispus să te angajezi într-o aventură bazată pe cunoaștere reciprocă?

---

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem fiecare după ce am citit acest articol nu este dacă am vândut un pont bun, ci câți dintre noi am urmată în mod real și constant regula "îți place asta?" Și dacă nu, ce te reține? Care e bariera între dorință și curaj? Pentru că, hai să fim sinceri, adevărata plăcere începe atunci când și celălalt spune: “Da, îmi place asta!” Tu, când ai întrebat ultima dată, fără ezitări?