Aș vrea să încep cu o întrebare simplă: cine ne spune ce să facem în pat? Instituțiile sau mentalitățile noastre? Răspunsul, ca de obicei, este un amestec de ambele, dar hai să despicăm firul în patru și să vedem cum stau lucrurile cu adevărat.

Moștenirea comunistă: când sexul era tabu și frica era la ordinea zilei

Să ne întoarcem puțin în timp, în perioada comunistă, când sexul era un subiect interzis și orice discuție despre el era considerată indecentă. Femeile erau învățate că sexualitatea lor era ceva rușinos, chiar imoral, și că trebuia să o ascundă până la căsătorie.

Acest climat de tăcere și rușine a lăsat urme adânci în mentalitatea colectivă. Chiar și după 32 de ani de la Revoluție, multe dintre noi încă ne simțim inconfortabil vorbind despre sex, iar educația sexuală în școli este aproape inexistentă. Deși 77% dintre români sunt de acord ca educația sexuală să fie predată în școli, acest lucru rămâne un vis frumos.

Instituțiile: gardienii moralității sau ai controlului?

După 1989, am fi putut spera la o schimbare. Dar, în loc să ne eliberăm, am fost prinși în capcana noilor norme impuse de instituții precum Biserica Ortodoxă Română. Recent, 13 culte religioase au cerut eliminarea definiției „diversității” și a sintagmei „orientare sexuală” din proiectul legii educației.

Aceste instituții se prezintă ca apărători ai moralității, dar oare nu sunt doar niște gardieni ai controlului? În loc să ne învețe despre respect și acceptare, ne impun norme care ne limitează libertatea de a fi noi înșine.

Mentalitățile: când frica și rușinea ne țin în frâu

Dar nu putem da vina doar pe instituții. Mentalitățile noastre joacă un rol crucial. Frica și rușinea sunt adânc înrădăcinate în cultura noastră, iar acest lucru ne împiedică să avem discuții deschise despre sexualitate. Deși există inițiative precum platforma „Sexul vs Barza”, care oferă informații despre sănătatea sexuală, ele sunt adesea ignorate sau chiar respinse de cei care ar trebui să le sprijine.

Concluzie: cine are cu adevărat controlul?

Așadar, cine controlează libertatea erotică? Instituțiile care impun norme sau mentalitățile care le acceptă? Răspunsul este că ambele au un rol, dar adevărata schimbare vine atunci când noi, ca societate, alegem să ne eliberăm de frică și rușine și să acceptăm diversitatea și libertatea de a fi noi înșine.

Aș vrea să închei cu o întrebare: cât timp vom mai lăsa frica și rușinea să ne controleze viața intimă?