România a devenit cea mai „neprietenoasă” țară din Uniunea Europeană față de persoanele LGBTQI, depășind Polonia în acest clasament.
Așadar, ce înseamnă acest lucru pentru comunitatea LGBTQ+ din țara noastră? Cum se manifestă acest stigmat și ce impact are asupra vieților acestor oameni?
Stigmatul: o realitate cotidiană
Pentru mulți dintre noi, a fi diferit înseamnă a fi marginalizat. Iar pentru persoanele LGBTQ+, acest lucru se traduce prin discriminare, violență și respingere socială. România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTQ+, cu un scor de doar 19%, conform raportului ILGA-Europe.
Acest scor reflectă realitatea dură cu care se confruntă comunitatea LGBTQ+ în România: nu există recunoaștere legală a căsătoriilor între persoane de același sex, iar parteneriatele civile sau dreptul de adopție sunt inexistente.
Impactul asupra sănătății mintale
Stigmatul nu este doar o problemă socială; este și o problemă de sănătate mintală. Persoanele LGBTQ+ se confruntă cu un risc crescut de depresie, anxietate și gânduri suicidare, în mare parte din cauza discriminării și respingerii sociale. Studiile arată că persoanele trans se confruntă cu un val de discriminare, comparativ cu altele.
Atitudinea publică: un paradox
Deși peste 56% dintre români sunt de acord cu căsătoria între persoane de același sex, realitatea legislativă rămâne neschimbată. Acest decalaj între atitudinile publice și acțiunile politice subliniază lipsa de voință politică de a implementa schimbări semnificative în drepturile persoanelor LGBTQ+.
Violența și discriminarea: o problemă persistentă
Violența împotriva persoanelor LGBTQ+ este o realitate cotidiană. De la agresiuni fizice pe stradă până la respingere în familie, aceste acte de violență sunt adesea încurajate de discursul instigator la ură promovat de anumite figuri politice și religioase. De exemplu, Coaliția pentru Familie a fost implicată în campanii care au vizat în mod direct comunitatea LGBTQ+, promovând o viziune conservatoare asupra familiei.
Ce putem face?
Este evident că schimbarea trebuie să vină din interiorul societății. Educația și conștientizarea sunt esențiale pentru a combate prejudecățile și a promova acceptarea. De asemenea, susținerea organizațiilor care apără drepturile persoanelor LGBTQ+ și implicarea în campanii de advocacy pot contribui la schimbarea legislației și a atitudinilor publice.
Concluzie
Stigmatul sexual este o problemă complexă care afectează profund persoanele LGBTQ+ din România. De la discriminare și violență până la impactul asupra sănătății mintale, efectele sunt devastatoare. Este timpul să ne întrebăm: ce facem noi, ca societate, pentru a schimba această realitate?
