Am ajuns la un punct în viață în care am obosit să dau explicații. Nu mai vreau să justific fiecare alegere, fiecare pas pe care îl fac. Și, sincer, cred că și tu te-ai săturat de asta. De ce trebuie să ne explicăm mereu? De ce nu putem trăi așa cum simțim, fără să fim judecate?

În România, încă trăim cu mentalitatea că femeia trebuie să fie „completă” printr-un partener. Dacă ești singură, ești văzută ca o victimă a societății. Dar cine a spus că trebuie să fim „compleți” prin altcineva? Poate că suntem deja complete așa cum suntem.

Și ce zici de ideea că femeia trebuie să fie „bună” și „cuminte”? Dacă vrei să trăiești liber, să faci ce îți place, să iubești pe cine vrei, să călătorești singură, de ce trebuie să dai explicații? De ce trebuie să te justifici pentru că îți trăiești viața așa cum vrei?

Libertatea nu înseamnă doar să faci ce vrei, ci și să fii tu însăți, fără măști, fără rușine. Așa cum spunea Anaïs Nin: „Libertatea înseamnă să te accepți pe tine așa cum ești, fără măști, fără rușine.”

Și totuși, în ciuda acestor idealuri, realitatea este că femeile încă se confruntă cu presiuni sociale și așteptări nerealiste. De ce trebuie să fim „perfecte”? De ce trebuie să fim „mame ideale”, „soții perfecte”, „femei de carieră” și „fete bune” în același timp? Cine a stabilit aceste standarde imposibile?

Poate că este timpul să ne eliberăm de aceste așteptări și să trăim așa cum simțim. Poate că este timpul să nu mai dăm explicații pentru alegerile noastre. Poate că este timpul să fim libere.

Aș vrea să aud părerea ta: Cum îți trăiești libertatea și ce te împiedică să o faci?