Să fim sinceri: în România, educația sexuală în școli este un subiect care provoacă mai multe frisoane decât o poveste de groază. Deși în multe țări europene acest subiect este abordat deschis și integrat în curriculumul școlar, la noi încă ne ferim să vorbim despre el. Și, sincer, nu e de mirare că ne aflăm pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de mame minore.
Educația sexuală în România: un subiect tabu
În prezent, educația sexuală nu este o disciplină obligatorie în școlile publice din România. Noțiunile legate de sexualitate apar doar în cadrul opționalului de „educație pentru sănătate”, introdus prin lege încă din 2004.
Modificările legislative din perioada 2020-2022 au generat controverse, în special prin redenumirea „educației sexuale” în „educație sanitară” și introducerea obligativității acordului parental pentru participarea elevilor la astfel de ore.
De ce este importantă educația sexuală?
Lipsa educației sexuale în școli are consecințe grave. România se numără printre cele șapte state din UE care nu oferă educație sexuală obligatorie în școli.
Datele arată că în România, la vârsta de 15 ani, 1 din 4 băieți și 1 din 7 fete au avut contact sexual, iar 1 din 4 adolescenți care fac sex nu folosesc metode de protecție.
Cum se face educația sexuală în Europa?
În majoritatea țărilor europene, educația sexuală este obligatorie în școli. De exemplu, în Germania, educația sexuală a fost instituită în mod legal în 1968, iar în Danemarca, în 1970.
Aceste țări au înregistrat scăderi semnificative ale sarcinilor nedorite și ale infecțiilor cu transmitere sexuală în rândul tinerilor, ceea ce demonstrează eficiența educației sexuale în prevenirea acestor probleme.
Ce spun organizațiile internaționale?
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) subliniază importanța educației sexuale extinse în școli, care să vizeze și teme precum bullying-ul, consimțământul și consumul media.
Ce putem face?
Este evident că educația sexuală în școli este esențială pentru sănătatea și bunăstarea tinerelor noastre generații. Este timpul să depășim rușinea și să abordăm acest subiect cu seriozitate și responsabilitate. Poate că ar trebui să ne întrebăm: de ce continuăm să ignorăm realitatea și să lăsăm tinerii să învețe despre sexualitate din surse nesigure?
