Am crescut într-un colț al lumii unde discuțiile despre sexualitate erau la fel de frecvente ca și vizitele la dentist: adică aproape niciodată. În România, unde "ce zice lumea" cântărește mai mult decât propriile dorințe, a vorbi despre ce îți place în pat era considerat aproape un act de trădare. Așa că, ani de zile, am îngropat sub preș orice gând sau dorință care ieșea din tiparele acceptate social.
Primii pași: Confuzia și frica
La început, totul a fost un amalgam de confuzie și frică. Mă întrebam dacă ceea ce simțeam era normal sau dacă eram doar un caz izolat. Într-o țară unde educația sexuală este mai mult un mit decât o realitate, am căutat răspunsuri în locuri nepotrivite: filme porno, discuții cu prieteni care aveau și mai puține cunoștințe decât mine. Și, desigur, am găsit mai multe întrebări decât răspunsuri.
Acceptarea de sine: Călătoria interioară
A accepta că îmi place ceea ce îmi place a fost un proces lung și anevoios. Am învățat că sexualitatea este un aspect natural al identității mele, care se dezvoltă și evoluează împreună cu mine. Acceptarea de sine poate fi deosebit de grea, dar există sprijin atunci când ești gata să fii tu însuți.
Sprijinul celor dragi: O mână întinsă
Am avut norocul să am prieteni care m-au susținut necondiționat. Discuțiile cu ei m-au ajutat să înțeleg că nu sunt singur și că ceea ce simt este valid. Este esențial să ai alături persoane care te acceptă și te susțin în călătoria ta.
Educația sexuală: Cheia înțelegerii
În România, educația sexuală este mai mult un mit decât o realitate. Majoritatea dintre noi învățăm despre sexualitate din filme, internet sau, în cel mai bun caz, din discuții cu prieteni. Este esențial să avem acces la informații corecte și complete pentru a înțelege și accepta propria sexualitate.
Concluzie: Fii tu însuți
Drumul meu spre acceptarea sexualității a fost plin de obstacole, dar și de învățăminte valoroase. Am învățat că a fi tu însuți este cel mai important lucru. Nu lăsa teama de judecata celor din jur să te împiedice să trăiești autentic.
Și tu, ce ai făcut pentru a te accepta așa cum ești?