Suferința fizică fără cauze medicale: psihosomatic?
Nu ți s-a întâmplat niciodată să ai o durere fizică precum o durere de cap explozivă, un stomac revoltat sau o senzație ciudată în piept, iar medicii să-ți spună că analizele tale sună cât un concert rock? Ei bine, bine ai venit în fascinanta lume a durerilor psihosomatice.
Ne place să credem că suntem ființe raționale, guvernate de logică. Totuși, realitatea ne cam lovește direct în față. Trăim într-o lume unde stresul, anxietatea și depresia dau mai multe ture decât mașinile la un Grand Prix. În acest context, problemele de sănătate psihosomatice nu sunt doar un mit urban; sunt cât se poate de reale, chiar dacă, ironic, nu se văd la RMN.
Meca stresului cotidian
Ai zice că Doina stă la coadă de stres la birou și acasă și nu știe că și corpul îi plătește facturile. Facturile astea vin sub forma migrenelor, durerilor de spate și a oboselii cronice. Vorbim de acele suferințe pe care medicina tradițională nu le încadrează într-o rubrică evidentă, dare le simți cu toate fibrele corpului.
Acum, hai să fim sinceri. Într-o lume în care suntem învățați să îngropăm emoțiile mai adânc decât se îngroapă comorile piraților, nu-i de mirare că începi să scârțâie sistemul de transmisie emoțională. Te uiți la televizor și vezi reclame despre cum un simplu paracetamol îți poate schimba viața. Dar, oare, o pastilă poate rezolva și dorul de ducă al sufletului tău?
Diagnosticul neliniștii
Te regăsești, te diagnosticăm. Partea nasoală e că mulți medici sunt mai reticenți când vine vorba de a eticheta sănătatea mintală drept adevărata cauză a unor dureri fizice. E ca și cum ai vorbi japoneza în Piața Romană – te privesc ciudat și îți spun să aștepți o altă investigație. Știu că bursa de analize pare tentantă, dar dacă problema reală stă în cum percepem lucrurile, unde e câștigul?
Și uite așa ajungi să îți trăiești durerea, la propriu. Căci asta este fizica: nu minte. Corpul găsește feluri încântătoare de a-ți spune că pe dinăuntru e cât un festival. Dar cine ar fi crezut că vom avea generatoare de dureri fizice care să nu-și găsească explicația decât prin lentile psihologice?
Soluții neașteptate
Și acum, draga mea suferință, ce facem? Ne punem sufletul pe masă și ne apucăm să urmărim cauzele? Stăm la terapie de parcă am fi la all-you-can-eat, căutând ce ne apasă? Am fost crescuți cu ideea că emotiile sunt pentru cei slabi. Dar, sincer, până când să mai turnăm speranță într-un pahar deja spart?
Adevărata provocare e să învățăm să ne ascultăm. Și nu mă refer la self-care-ul de pe Instagram, ci la acele momente de liniște când stai cu tine, închizi ochii și te întrebi sincer: „Ce mă roade cu adevărat?” Poate chiar ar trebui să ne îmbrățișăm tristețile ca pe niște vechi prieteni, să vedem ce ne povestesc.
Final previzibil? Poate
De ce ne e atât de frică să recunoaștem că trupul și mintea sunt unul și același mecanism complex? Oare nu suntem decât rezultatul unui echilibru precar între emoții și biologie? Câteodată, cred că dacă ne-am da voie să fim „nefirești”, dacă am avea curajul să deschidem discuția despre cum psihicul nostru poate impune starea fizică, poate am trăi puțin mai autentic...
Dar eu ce știu? Sunt doar un scrib într-o lume unde „ești nebun” e încă o insultă perimată, dar populară.
Și acum te întreb: tu când ai de gând să îți asculți adevăratele mesaje ale corpului? La fabrica de serotonină și dopamină cine dă raportul?
