Să fim sinceri: în cultura pop, sexul vinde. De la videoclipuri cu coregrafii provocatoare la filme care își bazează succesul pe scene fierbinți, industria de divertisment știe că sexul atrage atenția. Dar, în spatele acestei exploatări, se ascunde o demonizare subtilă a dorințelor sexuale. Cum? Hai să vedem.

Sexul vândut ca marfă

În primul rând, sexul este folosit ca un instrument de marketing. Artiste precum Madonna sau Britney Spears au fost promovate cu imagini sexualizate pentru a atrage publicul. Aceste imagini au fost adesea cenzurate sau criticate pentru că "corupeau" tineretul. De exemplu, în anii '80, Elvis Presley a fost cenzurat la televiziune pentru mișcările sale de șold, considerate prea sugestive.

Cenzura și dublul standard

În România, Consiliul Național al Cenzurii a interzis filmul "Nymphomaniac 2" pentru publicul adult, sub pretextul că ar putea afecta moralitatea. Acest dublu standard este evident: în timp ce mass-media este plină de imagini sexualizate, orice reprezentare explicită a sexualității este considerată inacceptabilă.

Sexualitatea ca tabu

Deși cultura pop promovează sexualitatea, o face într-un mod superficial și comercial. Dorințele sexuale sunt prezentate ca fiind acceptabile doar dacă sunt însoțite de iubire sau angajament. Astfel, orice formă de sexualitate care nu se încadrează în aceste norme este marginalizată sau demonizată.

Concluzie

Așadar, în timp ce cultura pop folosește sexualitatea pentru a atrage atenția și a vinde produse, în același timp o demonizează atunci când este prezentată în mod autentic și nefiltrată. Este timpul să ne întrebăm: de ce continuăm să acceptăm aceste contradicții și ce spune asta despre noi ca societate?


Mara Dinu

Mara Dinu este jurnalistă și autoare de opinii cu un stil inconfundabil – acid, direct și provocator. Cu un background în sociologie și o pasiune pentru adevăruri incomode, Mara scrie despre sexualitate, relații, libertate personală și ipocrizia socială. Fiecare articol al ei e ca o palmă dată convențiilor, dar și o invitație la reflecție. Nu se ascunde după eufemisme și nu scrie pentru like-uri – scrie pentru cei care gândesc liber.