Stările de gol – semne de burnout emoțional
Coffee talk time. Sau mai bine zis, momentul ăla în care trebuie să recunoaștem că suntem cu toții niște vase umane fragile pline de fisuri și pe cale să se fisureze complet. Ah, burnout-ul emoțional, acel musafir nepoftit care ne dă buzna în viață ca o mătușă paranoidă la o nuntă. Sau poate nu e chiar așa de brusc, ci mai degrabă ca un praf fin de oboseală emoțională care se strânge până când ne blochează toate sinapsele.
Am stat zilele trecute și m-am întrebat: Cât de des simțim că nu mai avem chef de nimic, că ne tragem sufletul pentru un minut în plus sub plapumă și parcă nicio cafea nu mai repară lentul. Probabil mai des decât vrem să admitem.
Trezitul la 6 dimineața ca să bagi o tură de jogging, munca peste program, miile de mesaje din WhatsApp, relațiile pe care trebuie să le întreții din nevoie, și acel reach imperfect pe Instagram pe care tot speri să-l îmbunătățești – hai să fim sinceri, toate astea sfidează arta de a trăi în mod echilibrat. Ne distrug echilibrul emoțional ca o melodie Balkan-pop după trei shoturi de tequila fără sare și lămâie.
„Vreau, dar parcă nu vreau…”
Dacă stările de anxietate și oboseală sunt prietenii tăi cei mai buni, iar sâmbetele sunt pentru a te reface după săptămâni epuizante, bine-ai venit în club. Statisticile arată că mai mult de o treime dintre adulți se simte așa. Dar cine are nevoie de statistici să știe asta? E de ajuns să ieși pe stradă și să vezi mutrele oamenilor care merg cu ochii țintă la griul pavajului, ca niște roboței cu bateria pe jumătate moartă.
Problema e că, de multe ori, perspectiva asupra stării de burnout emoțional este mai păcătoasă decât un tort plin de calorii. Am fost educați să o asociem cu slăbiciunea, cu lipsa de motivație sau, mai rău, cu o greșeală personală. Vorbe legate de „fii puternic” sau „poți să faci și asta” își fac loc, în mod sinistru, în mentalitatea colectivă românească („Băi, tată că-i greu, da' tre' să te descurci!”).
Clinchetul zilelor pierdute
Cunoști senzația de a fi copleșit, de a te simți ca o scoică pe fundul oceanului, înconjurată de presiuni? Eu unul, o cunosc bine. Rețeta burnout-ului emoțional poate fi oprită la timp, dar numai dacă alegem să nu ne mai sacrificăm liniștea interioară pentru validarea externă. Fără clișee, doar adevărul. Din nefericire, autenticul și simplitatea sunt greu de găsit în zilele noastre.
Uneori e ca și cum am călca pe carton. Toți ne concentrăm atât de tare pe obiectivele noastre – mari sau mărunte, că ajungem să trecem cu vederea fericirea acum. Procrastinăm plăceri, amânăm zâmbete. O să fim fericiți când? Când atingem pragul de 10.000 de pași pe zi? Când depășim ultima treaptă de la job? Fugi, mă!
Remarcăm doar când e prea târziu
Înțelepciunea vine din practicile vechi de mindfulness și este mai înșelătoare decât simulările pentru Bac. Un amestec greu de perfecționism, standarde nerealiste și vină. Ne convingem că o pauză, un moment de respiro, ba chiar și un hohot de râs ar fi timp pierdut. Dar cât mai trebuie să ne amăgim că „mai e un pic și iese soarele”?
Există adevărul amar că mijloacele de comunicare moderne și internetul ne-au făcut să capotăm și să devenim mai retrași ca niciodată. Live-urile, videoclipurile si meme-urile sunt chei care ne lasă să evadăm de realitatea noastră, dar și la ele e un dozaj destul de toxic.
Concluzia amară, dar plină de speranță
Ce ne facem cu burnout-ul emoțional? Simplu. Începem să respectăm sensul vieții reale, una piruită mereu de momentele mici. Ne împrietenim din nou cu noi înșine, fără filtre de Instagram. Nu uităm să ne oprim, să reflectăm la ce e cu adevărat important – deseori nimic altceva decât sentimentul de a fi recunoscători că suntem aici și acum, în pofida haosului din jur.
