Ah, relațiile la distanță. Sânt precum mâncarea de la cantină: arată bine doar pe hârtie. Cine nu și-a imaginat măcar o dată scene idilice de amor la un intersecție de fusuri orare diferite? Dar, dragii mei, hai să fim realiști: sexul în relațiile la distanță poate părea uneori un film de proastă calitate, unde nici actorii nu par să-și dorească să fie acolo.
Realitatea virtuală versus fantezia
Să ne înțelegem: nu mă refer la viitoarele întâlniri virtuale gen "Black Mirror", ci la clasicele video-calluri pe Zoom, Skype sau, mai actual, pe WhatsApp. Ai petrecut vreodată două ore încercând să găsești unghiul perfect doar ca să-ți dai seama că nici camera telefonului tău nu mai vrea să convină la o asemenea farsă?
Cu siguranță, tehnologia a făcut minuni pentru cei aplecați către sentimente la distanță. Dar hai să ne întrebăm, așa între noi, când a fost ultima dată când discuția voastră a fost mai erotică decât un episod din "Pistruiatul"? Dacă ai răspuns "niciodată", e clar că nu ești singurul.
Orgoliul românesc și tabu-ul sexual
În cultura noastră, discuțiile despre sex sunt prin tradiție mai tabu decât Macedonia în salata boeuf. Nefericirea vine când trebuie să recunoaștem că dorințele noastre nu sunt acoperite de simpla prezență a unui ecran între noi. Căci, să fim cinstiți, oricât de mult ne strofocăm cu sexting și inovații virtuale, suntem tot oameni cu nevoi reale, uneori având nevoie de contacte fizice mai mult decât Pașalâmul regleză TVA-ul.
Dacă te lovești de moralitatea post-covidiană și te simți ca-ntr-o piesă de teatru absurd, sunt șanse să nu fii departe de adevăr. Da, îți lipsește acel contact care face cumva restul tolerabil. Așa că, să te gândești mai degrabă la un concediu c-un fost adiacent în loc să mai plângi la standup.
Auto-reziliența și arta masturbării creative
Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, dar izolarea e o ocazie minunată de a dezvolta noi „talente”. Unii ar putea argumenta că any tool is a hammer and every problem looks like a nail, adăugând în ecuație auto-experimentarea ca o formă de relief psihosexual. Poate părea simplist, dar, uneori, o seară dedicată propriilor descoperiri trupești poate oferi perspective neașteptate.
Și să nu credeți că e o soluție de compromis. Masturbarea creativă nu este doar un surogat al lipsei parteneriatului fizic, ci este și o formă de autosuficiență ce aduce un pic de seninătate într-o povară inutilă de fantezii neîmplinite. Sigur, povestea batistei de la Cluj Sălaj se schimbă creativ prin context.
Imaginația ca bandă de alergare terapeutică
Hai să ne jucăm puțin cu ceea ce înseamnă libertatea: transformă fiecare fantezie în cartea ta ilustrată. Căci, fără minte, și fără bucata aia absentă de penibil latent, ne-am adaptat la singurătatea unui cufăr de iluzii. Ține minte, nici măcar nostalgia nu te mai poate salva, căci uneori, o doză bună de fantastico-erotic înlocuiește timpul pierdut prin dăruire altora.
Să fim sinceri, o fantezie bine gestionată are puterea de a te scăpa chiar și de cele mai nocive gânduri, basme sau amintiri ale unor nopți nedormite. Și adevărul e că, între noi fie vorba, imaginația înlocuiește distanțele mai bine decât oricare hartă dactilografică metaforică.
Provoacă-ți percepțiile
Topographicamente, distanțele nu contează. Din fericire, nevoia de intimitate și dragoste face munca tipică a creației să fie azvârlită la loc de cinste. Poate că n-ar strica să vii cu-ndârjire spre ceea ce lipsește, dar în același timp să îți regândești prioritățile. Te provoc să cauți nu distanța între indivizi, ci distanța dintre tine și ceea ce ți-ar aduce "această relație" mai aproape de realitate.
Dar voi, brave suflete, ce trucuri ați descoperit pe parcurs? Cum păstrați flacăra aprinsă atunci când singura căldură vine de la procesorul laptopului? Să începem o conversație pe bune despre lucrurile care nu mereu sunt spuse la o oră decentă. Fiți voi cei care dezbat punctul unde fantezia întâlnește realitatea.
