Sexul fără preludiu – cine are de pierdut?
Prin vechiul și clasica ușă a „dincolo-de-ușă” a dormitorului se află o lume a neexploratului plăcut, un mic univers captivant al dorințelor și al contactului intim adevărat. Și totuși, de câte ori ne-am aruncat direct cu capul înainte fără să privim destinația? Preludiul, acel entuziasm anticipativ, e adesea aruncat la coșul de gunoi al impacienței. Dar ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm: cine are de fapt de pierdut când ștergem preludiul de pe lista de priorități erotice?
Unul pentru echipă?
Hai să ridicăm perdeaua (e un joc de cuvinte) și să ne uităm la realitatea crudă. Și, să fie clar, nu vorbim aici doar de filmele romantizate de la Hollywood, ci de adevărata artă a unei întâlniri intime. În România de azi, sub presiunea timpului și a stresului, sexul fără preludiu devine o normă, o grabă nebunească spre final, similar cu graba noastră spre finalul săptămânii de muncă.
Ar trebui să fim mai interesați de călătorie și nu doar de destinație. Ce s-a întâmplat cu săruturile prelungite, atingerile delicate și suspansul anticipativ? De ce am devenit o națiune de sprinteri și nu de maratoniști în dormitor?
Cine pierde antrenamentele?
Adevărul verde-n față e că femeile sunt de cele mai multe ori victimele unei rute directe spre climax. Studiile (mare atenție, aceste „studii” sunt deseori doar beri la un colț de masă între prieteni) arată că multe femei nu ating orgasmul fără un preludiu adecvat. Cineva trebuia să o spună, așa că am făcut-o eu.
Nu, nu e vorba doar de femei aici, ci și de bărbății care nu înțeleg adevărata putere a conexiunii mentale și emoționale. Sexul e mai mult decât un act fizic; e un limbaj pe care mulți dintre noi nu ne-am obosit să-l învățăm complet.
Și a nu se înțelege greșit, trag semnalul de alarmă și pentru acei bărbați care, deși posedă o trusă super echipată, aleg să sară antrenamentul și meciurile interesante pentru o scurtă lovitură de forță.
Obiceiuri pe care (să le) iubim
Și totuși, de ce se întâmplă asta? Am putea să dăm vina pe cultura noastră tradițională care a fost mereu mai puțin vorbăreață despre sex? Sau poate e vorba de internetul ăsta care ne-a transformat într-o societate dependentă de consumul rapid de 'plăcere' în masă?
Ce-ar fi să pornim un mic război împotriva acestei grabe de neoprit? Să abandonăm preconcepțiile, să ne aruncăm ideile învechite la tomberon și să ne regăsim acele momente de intimitate adevărată. Să (re)descoperim tandemul perfect între corp și minte.
Fără să dramatizăm ca-ntr-un film de Oscar, să recunoaștem că preludiul e acel sărut furat sub masa de Crăciun, acea atingere spontană în timp ce aștepți metroul în Piața Unirii. De ce să renunțăm la toate chestiile astea pentru câteva minute de așa-zis „plăcere” rapidă?
Pauza de cafea... sau sex?
Acum, că am scăpat de limbajul plictisit de lemn și am fost sinceri unii cu alții, să ne întrebăm: chiar ne dorim să fim acei oameni care își beau cafeaua instant, se uită la seriale doar pe fast forward și trec prin viață fără să aprecieze detalii?
Relațiile și intimitatea nu sunt cursa pentru viață sau moarte. Să le dăm spațiu celor sfinte – afecțiune, tandrețe, timp petrecut împreună. Și atunci, cine mai are de pierdut? Poate toată lumea câștigă când punem pe picior de egalitate preludiul cu actul final.
Problema nu e doar a unui singur cuplu, e a tuturor. E povestea pe care niciunul dintre noi nu vrea să o spună prietenilor luni dimineață la cafea, dar pe care ar trebui să o trăim fiecare seară din viața noastră. Așadar, te provoc să încetinești și să te bucuri de detalii. Poate așa, la final, vom realiza că preludiul nu e o alegere, ci o necesitate.
Tu ce crezi? Merită să ne întoarcem la ''rădăcini'' sau rămânem captivi ai vitezei și lipsei de profunzime?
