Respirația conștientă – tehnică banală, efect real
Dacă te-aș invita să te oprești din tot ce faci și să respiri, ai râde de mine? Ai zice că e pierdere de vreme? Sau că doar hipsterii verzi și yoghinii o practică? Nu te învinovățesc, cam așa credeam și eu până când am început să fac asta la modul serios, să respir... conștient. Dar, hai să vedem de ce banalul ăsta poate fi uneori revoluționar.
Luați o gură de aer... chiar acum!
Ultima dată când ai inspirat adânc, fără să fie în urma unei alergări după tramvai sau a unui moment de panică, când a fost? Presupun că a trecut ceva timp. Îți amintesc asta nu din postura unui guru spiritual, ci dintr-o perspectiva unui om care, ca și tine, își îngroapă capul în toate activitățile freneticii cotidiene.
Cu toate bombardamentele nesfârșite de știri catastrofice și sarcini apocaliptice de la serviciu, să nu mai vorbim de proviziile toxice de la supermarketurile cu promoții la energie negativă, supraviețuirea devine sinonimă cu supradozarea de stres. Multe dimineți seamănă cu un zbor cu turbulențe, iar conștiința noastră e parașutista nevrotică din calabalâcul zburător. Și atunci unde să mai fie loc de respirație?
O tehnică simplă cu impact profund
Cu hârtie și creion, respirația conștientă nu pare mare filosofie. Te așezi, începi să-ți numeri respirațiile – 1,2,3 pe inspir, 3,2,1 pe expir. Așa, ca un copil la prima lecție de asigurare viața în apă. Dar exact în această simplitate se află cheia.
Asemenea unor manuale de istorie care sunt mai curate decât realitatea neagră și păroasă, respirația profundă e sucinta mea incursiune într-un spațiu interior unde adesea nu ne aventurăm. E o rememorare „detoxifiantă” a existenței neintenționate și automate care îți oferă ocazia să te recuperezi. Pentru că, să recunoaștem, stilul nostru de viață pare să fi devenit un antrenament sălbatic pentru un concurs de procrastinare frenetică!
Cultura și brânza
În România (și nu numai), avem tradiția să cerem „puțin timp pentru mine”. Și dacă acest timp ar fi o simplă sesiune de respirație conștientă, introspecția ar putea curge în valuri mai dulci decât laptele brânzeturilor cu vene albastre de acasă. Știu, știu, comparația poate părea ciudată, dar gândește-te la faptul că tot ce e nevoie e să încetinești ritmul, să-ți acorzi un moment. Așa cum asortezi brânza cu vinul roșu, tot astfel acompaniezi studentul mereu grăbit cu o răgaz de respirație calmă și temeinic controlată.
Știința spatele respiratului
Nu vorbim aici doar de un concept new-age scos din manualele de dezvoltare personală (dehalogenuate), ci de ani de cercetare științifică. Cu fiecare respirație controlată, corpul nostru activează "nobilii" nervi vagali, acele entități nevăzute care ne temperează, care ne scad ritmul cardiac și reduc stresul. Ai auzit mai recent reclamă la "poveștile nervului vag" prin reclame TV? Nici eu. Dar ai putea să o aduci în propriul tău program de autoevaluare.
Așadar, să punem întrebarea incomodă
Acum, hai să vorbim sincer un moment. De ce să nu încerci? A îngăima o scuză, chiar și numai pentru câteva minute? O provocare poate fi să optezi pentru respirație conștientă în toiul haosului din trafic sau în sala de ședințe când toată lumea aruncă cu priviri săgetătoare. Poate realizăm, în sfârșit, că un pic de 'zen à la carte' ar putea să facă minuni în modul nostru de funcționare.
Când a fost ultima oară când te-ai gândit ce fel de influență ar putea avea respirația asupra vieții tale de zi cu zi? Sau, într-o notă mai personală, cum ai putea integra acest ritual simplu într-un stil de viață românesc? Dacă la asta nu ai răspuns, atunci poate e momentul să deschizi fereastra și să tragi adânc în piept aerul promisiunii unei noi perspective. Este o invitație la o simplă reconectare cu tine însuți. Vrei să-ți accepți invitația?
