Într-o lume care își întinde mișcările de yoga și diminețile cu smoothie de spanac mai ceva ca un gigant flexibil al New Age-ului, s-ar putea să cunoști deja pe cineva care flirtează cu ideea de a-și expandă orizonturile amoroase. Și nu, nu mă refer la o relație deschisă cu Netflix și ciocolată. Vorbesc despre acea bestie captivantă numită relații non-monogame.
Cândva privite ca niște trăsături caracteristice unor personaje dubioase, relațiile non-monogame încep să câștige popularitate chiar și în cultura mioritică care, de altfel, e un iubitor de trai întinse pe nota "mama la copii și supa la masa de prânz". Dar să ne aruncăm puțin în vâltoarea asta de libertăți, naivități și reguli stratificate.
Libertatea sau iluzia libertății?
Să începem cu povestea personală; stăteam într-o cafenea bucureșteană, papilele gustative înecându-mi-se lent într-un cappuccino insuficient de cald. Acolo, am fost martora unei dezbateri incendiare despre poli-amor versus monogamie tradițională. Vorbele zburau ca la un meci de ping-pong, fiecare alegherindu-și cât mai bine cuvintele, iar eu am realizat că în timp ce mulți văd non-monogamia ca o libertate eliberatoare, pentru alții este doar un labirint de emoții complexe și negocieri fără sfârșit.
Libertatea în relații poate suna super chic pe hârtie. Dar este la fel de riscantă ca o pereche de pantofi cu toc cui pe o stradă cu piatră cubică. Poți să te împiedici de capcane emoționale și să aluneci în haos dacă nu faci loc comunicării și nu stabilești limite clare.
Regula de aur: comunicarea
Ceea ce mulți nu pricep este că relațiile non-monogame nu sunt un free-for-all al libertății sexuale. Așa cum îți verifici telefonul înainte de a pleca fără cheile de la casă, aminteste-ți că una dintre regulile de aur este comunicarea. Fără excepție.
Cheia nu e să-ți îngustezi orizonturile, ci să le lărgești cu consimțământ. Cam asta înseamnă să-ți expui dorințele, limitele și fricile pe masă. A dialoga despre sentimentele de gelozie și insecuritate e la fel de necesar ca plata internetului în secolul 21.
Limitele: ancore într-o mare de libertăți
Contrar opiniei publice, chiar și relațiile care înglobează mai mulți parteneri au limite stricte. Fiecare persoană implicată trebuie să definească acești piloni de susținere. Unii consideră că sexul oral e acceptabil, dar consumul de ciorbă împreună este strict, pe când alții nu au probleme cu weekenduri întregi petrecute în compania altcuiva, cât timp serile de vineri râmân sfinte în agenda cuplului principal.
Dar să nu credeți că e simplu. Implică muncă emoțională, reconfigurări ale așteptărilor și nu de puține ori, smulgerea unor măști puse pe față pentru a ascunde insecurități. Să navighezi mările tumultoase ale relațiilor non-monogame este un act de curaj – sau o nebunie glorificată, depinde cum privești lucrurile.
Mituri și realități
Există, evident, niște mituri generate de idei preconcepute. Unul dintre ele este că persoanele ce sunt deschise la astfel de relații sunt sexualmente hiperactive sau dispensabile emoțional. Nimic mai fals. De cele mai multe ori, indivizii implicați au un sens al intimității extrem de bine dezvoltat și o deschidere către acceptare și iubire necondiționată.
Într-un fel, relațiile non-monogame servesc drept oglindă către o evoluție socială mai largă și efervescența schimbării paradigmelor tradiționale.
Bătaia între vis și realitate
Așadar, oricare ar fi deciziile pe care le iei, fie că îți permiți experimentarea, fie că alegi să rămâi fidel unei structuri amoroase clasice, esențială este autenticitatea în alegerea făcută. Gândește-te, de exemplu, la 'mamaie' care mai scăpa un ochi pe la etajul doi peste soacra sa curioasă, dar, de comun acord, nimeni nu-și etala viața de dormitor la prânzul de duminică.
Te provoc să-ți analizezi limitele și să vezi cum îți pot îmbunătăți sau nu existența amoroasă. Să fie relațiile non-monogame soluția unei libertăți depline sau doar un mod complex de a ne masca incapacitatea de a stabili și a ne ține de limite? Căci, pân' la urmă, dragostea, oricum ar fi ea exprimată, ar trebui să ne apropie de un sens mai profund al iubirii de sine și de alții.
Tu ce alegi?
