Ar trebui să începem cu un avertisment clar: ce urmează nu e pentru cei cu inima slabă – nici la propriu, nici la figurat. Poziția frontală în picioare e ortogonală iubirii de lounge, direct în epicentrul visceralității care face ca întreaga chestie să fie, în același timp, o fugă de ocazionalele blajine ore de mângâieri leneșe și o intimitate strictă, aproape terapeutică.
Într-o lume plină de poziții care par să ia cuvântul din Kama Sutra mai în serios decât o face, să abordăm această ticneală verticală e cam ca și cum ai lupta contra direcției, dar poate tocmai asta face ca întreaga chestiune să fie o explozie de adrenalină curată. Vinovată de o oarecare retragere din cotidian, poziția frontală în picioare e, dacă vrei, o invitație la spontaneitate – că doar n-ai nevoie de prea multe supărări logistice: două perechi de picioare suficient de viguroase și un perete de încredere sunt, de cele mai multe ori, suficiente.
Hai să fim sinceri, că ne prea ferim de adevăr: nu e acea poziție pe care o abordezi după un prânz bogat sau în urma unei săptămâni de muncă istovitoare. Dar tocmai această limita de energie e parte din farmec.
Oboseala Cotidiană și Nevoia de Adrenalină
Cine spune că adrenalina e rezervată doar pentru salturile cu parașuta sau pentru cursele nebunești de mașini? În România noastră mușcată de soarele păstrat de pe vremea pușculițelor securiste, ceva ce dă aceeași vibrație a pierderii controlului are o atracție magnetică. Și nu, nu te invit să încalc legea sau să escaladezi un munte fără echipament. Dar uneori, doar uneori, ai nevoie să te simți viu. Ai nevoie de un moment care să te smulgă din apatia zilnică, care să-ți amintească că simplul act de a trăi poate fi la fel de captivant precum o știre de cancan.
Realitatea cu Un Strop de Vulnerabilitate
Te pui față în față cu partenerul, priviri care nu lasă loc de ascuns sub hazine de prosoape și cearceafuri. Să te despuiezi de toate cele ce-ți încaieră mintea, să lași vulnerabilitatea să preia controlul - asta e târâșul, care, sincer fie spus, e la fel de sexy. Poate sună antitetic să-mi impună aici o asemenea lecție de despuire emoțională, da’ la naiba, e o călătorie care merită încercată.
Asta pentru că, spre deosebire de o parte dintre pozițiile care par să pună mai mult accent pe a intra în perfecțiunea tehnică, poziția frontală în picioare se aruncă în altă direcție. Simplicate la prima vedere, dar atât de complexă pe dinăuntru. Aici n-ai voie să ascunzi nimic, ești pur și simplu între pereți, cu emoții care se succed atât de rapid, de nici nu realizezi când îți țiuie urechile de la ecoul repezit al bătăilor inimii.
Intimitate de Moment vs. Intimitate de Dăinuire
Dacă poziția frontală în picioare ar fi o relație, ar fi probabil o escapadă ce trepidează de la inceput la sfârșit. E un testament al intensității care cere sinceritate sub impulsul unui exercițiu de curaj. E realitatea care vine cu un soi de eliberare care îți spune: „Pune totul în joc.”
Viața - Stare de Urgență Permanentă?
Poate n-o fi poziția pentru care să apelezi la un contract avantajos cu al tău partener, dar e sămânța care, cultivată atent, poate răsări într-un trunchi de simțăminte palpabile dincolo de tenebrele de day-to-day. Acum, sincer, câți dintre noi nu ne-am săturat de ordinea și calculele minții care ne guvernează fiecare minut?
Poziția frontală în picioare este, poate, o metaforă pentru tot ce putem trăi – o experiență care ne îndeamnă să coborâm brațele în jos și să apucăm viața cu ambele mâini, să ne aruncăm în feciorelnici necunoscute cu inima în gât și îndrăzneala pe limbă.
Așa că, spune-mi: ești pregătit să înfrunți cotidianul de pomană sau să ieși din cutie? Ce crezi că ar face Comunitatea pentru Dezvoltare Română? Poate că ei preferă pozițiile clasice, dar la naiba cu asta. Lasă ordinele și regulile pentru altă dată! Ori, în fond, dacă viața nu e o stare de urgență permanentă, de ce mai trăim?
