Poziția Cu Susul În Jos – gravitația nu oprește dorința
Am să încep cu o mărturisire: când eram adolescent, credeam că sexul e chestia asta magică, controlată de niște reguli nevăzute, care se întâmplă perfect sau deloc. Apoi, adultă fiind, mi-am dat seama că sexul e de fapt mai mult o aventură haotică decât un dans fin de balet. Iar gravitația? Doar un alt obstacol creat să fie înfruntat.
Pe bune acum, există o fascinație ciudată cu pozițiile atipice. Știți voi, acele poziții pe care revistele glossy și afișele din filmele hollywoodiene le promovează ca fiind punctul culminant al excelenței sexuale. Dar cei care chiar încearcă să se dea cu susul în jos, uneori, ajung să se întrebe dacă n-ar fi mai bine să se înscrie la circ ca acrobați, nu?
Dar ce să spunem de poziția inversată? E mai mult decât o provocare tehnică sau un pretext să-ți flexezi mușchii abdominali. E o declarație de răzvrătire împotriva gravității și, poate, a monotoniei. Și deja văd cum unii dintre voi își dau ochii peste cap, dar haideți să ne lăsăm prejudecățile deoparte și să vorbim despre adevărata magie aici – deschiderea către experimentare.
Echilibru? Necesar. Încredere în partener? Obligatorie. Un simț al autoironiei dacă lucrurile o iau razna? Eh, asta e opțional, dar chiar ajută. La urma urmei, câți dintre noi putem să ne lăudăm că avem acea senzație amețitoare, la propriu și la figurat, de libertate totală? Iar în ceea ce privește fizica, pentru cei matematic dezavantajați (ca mine), e o lecție practică – cine ar fi crezut că legea lui Newton devine o poveste atât de seducătoare?
Dar să revenim la realitate. Căci, pe cât de seducătoare pare ideea, nu e pentru oricine și în niciun caz nu ar trebui să fie un test al iubirii sau un etalon de succes al relației. Frumusețea pozițiilor atipice constă în amuzamentul și descoperirile pe care le oferă, nu neapărat în reușita lor. E un spațiu unde te poți simți vulnerabil și unde poți râde de tine însuți.
Să nu uităm: fizic sau emoțional, pozițiile astea cer mai mult de la noi. Ele îți cer să fii prezent, să îți asumi riscuri și, uneori, să accepți că e ok să fii ridicol de imperfect. Cum îți spun orice revistă de lifestyle? „Încearcă să ai un moment de mindfulness.” Ei bine, fix asta faci când stai cu capul în jos și te întrebi cum dracu ai ajuns aici. Ești doar tu și gravitația.
Ajungem astfel la întrebarea de un milion: merită? Adevărul e că nu există un răspuns absolut. Pentru unii merită cu prisosință – sunt acei exploratori neobosiți ai plăcerii. Pentru alții, e doar o poziție mai incomodă decât plimbatul cu autobuzul la oră de vârf. Căci oricât de mult am vrea să credem că putem fenta legile naturii în beneficiul nostru hedonist, câteodată somnul de prânz și o îmbrățișare lungă sunt tot ce avem nevoie.
Și acum, la final, trebuie să te întreb: unde tragi linia între a experimenta și a te chinui? Ești pregătit să te amuzi de ridicolul propriei vulnerabilități sau preferi siguranța unei rutine plăcute?
Răspunsurile nu sunt ușoare și nici nu ar trebui să fie. La urma urmei, greutatea nu oprește dorința, dar poate ne amintește eventual să o tratăm cu mai multă umanitate.
