Am fost crescută în România, unde monogamia este aproape o religie. Așa că, atunci când am auzit prima dată despre relațiile deschise, am crezut că e o glumă proastă. Cum adică, să fii cu cineva și să ai și alte relații? Părea o rețetă sigură pentru haos emoțional și, probabil, pentru o infecție cu transmitere sexuală. Dar, cum viața are un mod ciudat de a te pune față în față cu propriile tale prejudecăți, am ajuns să trăiesc propria mea experiență cu o relație deschisă. Și, sincer, a fost o călătorie plină de învățăminte.
Cum am ajuns aici?
Totul a început cu Andrei. Ne-am cunoscut la un concert de jazz în București și am simțit imediat o conexiune. Era genul de bărbat care îți citește cărțile preferate și îți aduce flori fără motiv. După câteva luni de relație, mi-a propus să discutăm despre deschiderea relației noastre. Inițial, am crezut că vrea să mă părăsească elegant, dar, spre surprinderea mea, îmi propunea să fim împreună și să avem și alte relații, cu acordul nostru reciproc.
Ce am învățat?
1. Comunicarea este cheia
Într-o relație deschisă, comunicarea nu este doar importantă, este vitală. Am învățat să vorbim deschis despre dorințele, temerile și limitele noastre. Fiecare întâlnire cu altcineva era un subiect de discuție, nu pentru a justifica, ci pentru a înțelege și a sprijini. Această transparență a întărit legătura noastră și a eliminat multe dintre nesiguranțele care ar fi putut apărea.
2. Gelozia nu dispare, dar se gestionează
Să fii gelos într-o relație deschisă este aproape inevitabil. Am simțit acea fiorare în stomac când Andrei îmi povestea despre o întâlnire cu altcineva. Dar, în loc să las această emoție să mă consume, am învățat să o analizez și să o discut cu el. Am realizat că gelozia este adesea despre nesiguranțele proprii și că, prin comunicare și auto-reflecție, o pot gestiona.
3. Nu există reguli universale
Ce funcționează pentru un cuplu poate să nu funcționeze pentru altul. Am învățat că este esențial să stabilim propriile noastre reguli și limite. De exemplu, am convenit că vom folosi protecție cu orice partener nou și că vom împărtăși experiențele noastre pentru a învăța și a ne sprijini reciproc.
4. Autocunoașterea este esențială
Această experiență m-a forțat să mă confrunt cu propriile mele dorințe, temeri și limite. Am învățat ce îmi doresc cu adevărat într-o relație și ce sunt dispusă să accept. Această autocunoaștere m-a ajutat să fiu mai autentică și mai fericită.
5. Nu este pentru toată lumea
După câteva luni, am realizat că relația deschisă nu era ceea ce îmi doream pe termen lung. Am învățat că este important să fii sincer cu tine însăți și cu partenerul tău despre ce îți dorești și ce nu. Nu există o formulă magică pentru fericire în relații; ceea ce contează este să găsești ceea ce funcționează pentru tine.
Concluzie
Experiența mea cu prima relație deschisă a fost revelatoare. Mi-a arătat că iubirea nu este un teritoriu exclusivist și că există multe moduri de a o trăi. Mi-a învățat importanța comunicării, a încrederii și a respectului reciproc. Dar, cel mai important, mi-a arătat că este esențial să fii sincer cu tine însăți despre ce îți dorești și ce ești dispusă să accepți. Așadar, dacă te gândești să încerci o relație deschisă, întreabă-te: ești pregătit să te confrunți cu propriile tale nesiguranțe și să comunici deschis despre ele?
