În lumea asta a relațiilor, parcă nu mai înțelegi nimic. Întâlnești pe cineva la o petrecere, îți povestește despre partenerul/partenera lui/ei, și apoi îți spune liniștit că are și un alt iubit/iubită. Îți vine să întrebi: „Pardon, dar cum vine asta?”. Ei bine, bine ai venit în lumea poliamoriei!

Acum câțiva ani, dacă povesteau cineva despre mai multe relații simultane, probabil îți imaginai o aventură murdară de telenovelă. Dar astăzi, frați și surori, trăim vremuri moderne, și nu vorbim de trădări, ci de consens și iubire sinceră!

Poliamoria, în stil simplificat

Să clarificăm: poliamoria nu e despre a umbla cu zece oameni și căuta scuze penibile. Nu, dom'le! Este o formă de a iubi care presupune relații multiple, cu consimțământul și cunoașterea deplină a tuturor celor implicați. Simplu, nu-i așa?

Înseamnă să-ți deschizi inima și să îți expui vulnerabilitățile în fața mai multor persoane. Să le accepți și să le iubești cu tot ce au ele, cu bune și cu rele. E un mod de a spune: "Te iubesc, dar am loc pentru mai multă iubire."

Mituri și prejudecăți

Hai să ne rezolvăm repede cu câteva mituri comune. Unul dintre cele mai stupide este acela că poliamoria ar fi o formă decentă de infidelitate. În realitate, infidelitatea înseamnă să înșeli, iar poliamoria se bazează pe sinceritate și transparență.

Un alt mit este că poliamoria e despre sex 24/7. Gresit! Sigur, sexul este important (alo, doar suntem oameni!), dar poliamoria se concentrează pe conectare emoțională, nu doar pe cea fizică.

Ah, și cel mai amuzant mit: că e doar pentru oameni care nu pot avea o relație „normală”. Adică, serios? Dacă ți-e frică de complexitate emoțională, poate că tu ești cel care nu e pregătit pentru o relație adevărată.

Românii și poliamoria - E poveste sau adevăr?

Poți să ai o relație poliamoroasă în România? Desigur, dar e complicat. Suntem un popor cu profunde rădăcini conservatoare și moraliste – doar știm cu toții cum e să primești sfaturi de la babele din fața blocului. Totuși, schimbarea se simte în aer, mai ales în orașele mari. Tinerii găsesc curaj să iubească altfel, să exploreze și să-și definească propriile reguli.

Cunoaștem deja povestirile prietenilor care au fost ruginiți de întâlnirile pe Tinder, dar și-au găsit dragostea și alături de partenerul clasic și de partenerul part-time. Da, e provocator să transmiți familiei că nu ai o iubită sau un iubit, ci mai mulți - dar ce e viața fără un pic de dramă?

Provocările din interior

Firește, nu trăim într-o fantezie boemă perfectă. Poliamoria nu e un panaceu la toate problemele relaționale. Da, și aici ești expus geloziei, îndoielilor și comunicării deficitare. Dar tocmai aici constă frumusețea - învățăm să construim relații sănătoase nu prin excluderea provocărilor, ci prin înfruntarea lor frontală.

Poliamoria ne obligă să vorbim despre ceea ce simțim cu adevărat, să stabilim limite și să fim drastic de sinceri. Este un spațiu în care învățăm să ne cunoaștem pe noi înșine și pe ceilalți la un nivel profund.

Deci, merită?

Aici e treaba: poliamoria nu e pentru toți. Trebuie să ai o inimă deschisă, o minte flexibilă și o capacitate de comunicare mai ceva ca un operator de la call-center. Dar pentru cei care îi găsesc sensul, devine un mod autentic și eliberator de a iubi.

Poate te face să te întrebi: și dacă iubirea nu e un joc cu sumă zero? Și dacă putem să fim fericiți, chiar și altfel decât ne-a spus manualul de dirigenție din clasa a VI-a? Cum ar fi să îți trăiești viața amoroasă după regulile și adevărul tău personal?

Deci, ce zici, ai îndrăzni să iubești fără lanțuri?