Dragi cititori, să fim sinceri pentru un moment. Îți amintești cum plictiseala unei zile obișnuite la birou s-a transformat într-o fantezie nevinovată și picantă despre colegul sau colega de la HR? Să nu ne mai ascundem după deget, știți că la un moment dat v-ați imaginat o poveste trăsnită cu cineva din pastila zilnică de opt ore.
Rutină și Reverie
Ai stat vreodată în fața calculatorului, simțind cum încet, încet, îți pierzi sufletul printre e-mailuri, deadline-uri și telefoane? Poate că atunci, în acel moment de apatie, creierul tău obosit a decis să joace o festă, conturând o imagine a colegului (șăgalnic de atractiv) trecând agale prin birou, unde prospăt văzute-i cutele cămășii. Într-o secundă, ziua apăsătoare de muncă se metamorfozează! Culorile devin mai vibrante, sunetele mai șoapte.
A realiza că o fantezie inofensivă te ajută să navighezi printre nebuniile vieții profesionale nu ar trebui să fie motiv de rușine. Oameni suntem cu toții. Mintea umană găsește tot felul de moduri pentru a supraviețui monotoniei.
Totul e Numai în Mintea Ta… nu?
Aici vine problema. Căci, uneori, fantezia poate trece pragul minții și poate scăpa prin crăpăturile eticii profesionale. Un flirt ocazional, o glumă mai mult decât ambiguă, un schimb de priviri care spune totul și nimic—ne jucăm cu focul, dar cum să nu, când drumul e pavat cu dorință și adrenalină?
Și ce se întâmplă când vrei să scoți fantezia din teritoriu personal și privat într-o realitate unde oamenii au opinii, politici interne și consecințe reale? Mai merită să-i dai drumul zăbălului? Cine stabilește regulile jocului atunci când inimile și orgoliile se ciocnesc pe ring?
Realități Românești
Când observi cultura corporatistă de la noi, de la București la Cluj-Napoca, îți dai seama că trăim într-o bulă unde „se știe că se știe”. Încrucișările amoroase de la birou sunt atât de comune că nici măcar echipele de HR n-au curaj să mai alerge caii sălbatici al pasiunilor colegiale. Poate e vina serialelor americane care ne-au vârât scene nesfarșite de romatism în cotidianul sterp, sau poate e doar natura umană care își face de cap.
Săptămâna trecută, la o bere cu niște prieteni, cineva mi-a povestit de întâlnirile la „cantina” firmei—un eufemism delicios pentru escapadele la Starbucks-ul din colț. Serios, când s-a mutat biroul în cafenea? Secretul succesului profesional să fie doar noua rețetă de flat white?
Riscuri Asumate?
Să nu uităm că să dai curs fanteziilor la muncă poate să dăuneze relațiilor nu doar personale, ci și profesionale. Poziția și credibilitatea ta ar putea suferi dacă lucrurile nu funcționează sau, mai rău, se află în atenția colegilor bârfitori. Biroul poate deveni un câmp de bătălie unde inimile rănite și ego-urile sfărâmate nu mai fac loc pentru profesionalism.
Dar vă întreb, dragi cititori, ce este viața fără puțină aventură, un dram de risc și câteva momente de abandon? Nu îndemn pe nimeni să-și îmbrace sufletul în iresponsabilitate, dar nici să-și anestezieze dorințele.
Căutătorii de Sens
Finalul acesta ar trebui să fie cu o morală, nu-i așa? Dar cu cine mai ține moralitatea în fața unei lumi care parcă s-a întors pe dos? Întrebarea reală nu e dacă să-ți trăiești fanteziile la birou, ci cum să o faci fără să pierzi lucrurile care contează pentru tine.
Cu drag sau cu ură, iubire sau indiferență, fiecare trebuie să-și croiască drumul printre iluziile și realitățile vieții. V-aș întreba, voi pe care dintre ele l-ați alege? E biroul vostru un loc neutru frânturii mentale sau un loc propice pentru viziuni îndrăznețe? Trimiteți-mi gândurile voastre, mai ales de cafeaua fermentată și poveștile trăsnite de la voi din birou.
Vă aștept răspunsurile, și de ce nu, poate niște confidente deloc plictisitoare. În fond, nu suntem la muncă, nu?
