Te-ai trezit vreodată într-un moment de pasiune care pur și simplu refuză să se conformeze convențiilor și planurilor atent puse la punct? Bine ai venit în clubul celor care au rămas fără răbdare până în dormitor și au ales să se lase pradă dorinței pe primul perete disponibil. Pentru unii, e un gest necugetat; pentru alții, e un act eliberator de spontaneitate – și hai să fim sinceri, uneori e și o poveste destul de bună de povestit prietenilor la un pahar de vin.
Omul modern trăiește după un ritm acerb, și poate că tocmai de aceea momentele acestea de „pe perete” se simt ca o formă de rebeliune față de programul nostru aglomerat, o clipă de intimitate sălbatică ce nu acceptă să fie trasă pe linie moartă. Mizeria organizată a vieții cotidiene – de la întâlniri pe Zoom, la lista lungă de cumpărături și emailuri care nu se mai termină – ne lasă uneori fără suflu. Și apoi, dintr-un capriciu, vine acea atracție incontrolabilă care strigă: "Acum! Pe hol, pe scara blocului, în baie!"
Desigur, nu trebuie să ne prefacem că acest subiect nu implică și un risc. Vorbim despre un echilibru fragil între aventura pasională și rușinea autoasumată. În țara noastră „simțul rușinii” vine uneori la pachet cu tradiția și acea bună-cuviință pe care o vândem la piață ca pe roșii de grădină. Dar poate că tocmai acel risc – de a fi prinși în flagrant de vecina de la trei – adaugă o notă de picant și duce adrenalina către cote maxime.
Nu știu cum se face, dar senzația că ești o parte integrantă a unui scenariu de comedie romantică cu accente de film de acțiune e parte din farmecul întregii experiențe. Și nu neg, am trăit și eu suficiente astfel de momente cât să-mi dau seama că există ceva extrem de sexy în furtunile acestea de pasiune, când rațiunea e lăsată deoparte, iar impulsul preia controlul. Când instinctele revin cumva la viață și îți amintești că mai mult nu înseamnă neapărat mai bine – uneori e destul doar să fii lăsat să faci ceea ce simți, indiferent că te găsești într-un gang din Centrul Vechi sau pe bancheta din spate a unei Dacia Logan ruginite.
Și aici ajungem la adevărata întrebare: De ce simțim nevoia să ne scotocim interioritatea și să dăm curs acestor momente aproape adolescentine când am putea alege mereu comoditatea? Poate că se rezumă la autenticitatea experienței sau poate că pur și simplu suntem niște romantici incurabili care nu vor să recunoască asta. Poate că pereții aceia pe care îi alegem în grabă sunt un simbol pentru ceva ce am pierdut în fuga cotidiană – o mică revoltă împotriva normalității, un apel la suflul vieții care nu vine întotdeauna după scenariul prestabilit al relațiilor tradiționale.
Să ne înțelegem, nu vin să spun că toți ar trebui să se avânte în astfel de 'aventuri la zid', dar opțiunea ca exista e oarecum reconfortantă. Am ajuns să ne fabricăm roluri care de cele mai multe ori nu ne reprezintă și, în acest maraton către o perfecțiune iluzorie, astfel de momente 'perfect imperfecte' ar trebui să fie o experiență la fel de validă – fie ea rămasă o fantezie sau o amintire reală.
Data viitoare când vei simți acea chemare irezistibilă, amintește-ți că nu trebuie să aștepți întotdeauna invitația formală a lenjeriei de pat pentru a da curs dorințelor tale. S-ar putea să descoperi ceva uimitor despre tine, ceva care se ascundea dincolo de zidurile tale fizice și mentale. Poți să mă contrazici dacă spun că, uneori, cele mai intense experiențe sunt cele neplanificate?
Deci, tu când ți-ai permis ultima oară să spargi rutina și să simți că trăiești pe marginea riscului, exact unde se întâlnesc dorința sinceră și nebunia pasională? S-ar putea să fie timpul să te aventurezi dincolo de dormitor și să explorezi propriile tâinături ale aventurii și dorinței. Pe perete sau nu, asta depinde doar de tine.
