Mi-e rușine că îmi place să domin – dar nu mă mai ascund
Să fiu sinceră, am trăit mult timp cu sentimentul că dorința mea de a domina în relații este ceva de care trebuie să mă rușinez. Într-o societate care promovează egalitatea și parteneriatele echilibrate, am simțit că această latură a mea este un defect, un semn de egoism sau chiar de abuz.
Rușinea: un bagaj inutil
Rușinea este o emoție care ne poate paraliza și ne poate împiedica să trăim autentic. Potrivit psihologului Camelia Buligoanea, rușinea poate influența profund comportamentele noastre, determinând evitarea anumitor situații sau persoane pentru a preveni expunerea și umilința.
Dorința de a domina: o parte din mine
După multă autoanaliză, am realizat că dorința mea de a domina nu este un semn de slăbiciune sau de defect, ci o parte integrantă a personalității mele. Este modul în care îmi exprim încrederea în mine și în capacitatea mea de a ghida și proteja pe cei dragi.
Acceptarea de sine: cheia eliberării
Pentru a depăși rușinea, este esențial să ne acceptăm așa cum suntem. Psihologul Petre Barlea sugerează că acceptarea de sine este cel mai mare inamic al rușinii. El subliniază importanța compasiunii față de sine și a înțelegerii că toți avem imperfecțiuni.
Granițele personale: fundamentul relațiilor sănătoase
În relațiile de cuplu, stabilirea și respectarea granițelor personale este esențială. Aceste granițe ne permit să ne exprimăm dorințele și nevoile fără teama de a fi judecați. Potrivit unui articol din Libertatea, granițele permit oamenilor să separe mental propria persoană de ceilalți, facilitând astfel relații mai sănătoase și mai echilibrate.
Vindecarea rușinii toxice
Rușinea toxică poate avea efecte devastatoare asupra stimei de sine și a relațiilor noastre. Pentru a o depăși, este important să recunoaștem gândurile care o generează și să le înlocuim cu afirmații pozitive despre noi înșine. Psihologul Petre Barlea recomandă utilizarea afirmațiilor de compasiune și construirea toleranței la frustrare pentru a ne elibera de rușinea toxică.
Concluzie: eliberarea de rușine
În final, am învățat că a-mi accepta dorința de a domina nu înseamnă a fi abuziv sau egoist, ci a-mi exprima încrederea și dorința de a proteja și ghida. Eliberarea de rușine mi-a permis să trăiesc autentic și să construiesc relații bazate pe respect și înțelegere reciprocă.
Tu ce părere ai despre dorința de a domina în relații? Crezi că este un semn de încredere în sine sau de control excesiv?
