Bine ai venit la un alt subiect tabu și incitant care, sunt sigur, a stârnit câteva discuții aprinse deja. "Masturbarea în cuplu" poate suna ca un subiect secundar, dar te provoc să nu te grăbești să îl ignori. De ce? Pentru că e mai relevant decât ai putea crede.
Fie că îți place să recunoști sau nu, masturbarea e o practică normală și, pe alocuri, necesară pentru supraviețuirea oricărei ființe sexuale. Oh, stai, asta suntem cu toții, nu? Cât de hipster și cool ar fi să spui: „Eu nu am nevoie de masturbare, dragostea necondiționată a partenerului meu îmi este suficientă.” Dacă nu ești pe punctul de a scoate o statuie în cinstea iubirii eterne, slabe șanse să n-ai experimentat, cel puțin o dată, nevoia de a te folosi de mânuțele tale pentru puțină distracție solo.
Poate fi masturbarea trădare?
Aduceți popcornul și șervețelele, pentru că ăsta nu va fi un răspuns simplu. În primul rând, presupunem că trădarea înseamnă că faci ceva care îți înșeală, într-o oarecare măsură, partenerul, fizic sau emoțional. Dacă în relația ta exclusivitatea se referă nu doar la sex cu altcineva, dar și la satisfacerea sexuală personală, poate că ai semnat implicit un contract bazat pe niște norme destul de rigide.
Dar hai să ne gândim la context. Ai avut o zi lungă. Șeful tău ți-a spus că prezentarea ta a fost la fel de palpitantă ca un meniu de mic dejun de post. Ești acasă, iar partenerul e în altă parte, poate ocupat, poate doar absent emoțional. Brusc, ai ceea ce aș numi „necesități urgente”. Alegi în loc să aștepți ca dragostea adevărată să îți alinieze chakrele intime, să îți iei soarta în propriile mâini – la propriu.
Ar trebui asta să constituie trădare? Dacă discutăm despre transparență, probabil că ar fi de preferat să aveți o conversație despre obiceiurile și nevoile voastre sexuale.
Normalitatea este noua boemă
La naiba, normalitatea e plictisitoare, știu. Îmi sună a standardizat, a banalizat – ca ceramica de Dorohoi vândută la colț de stradă. Dar când vine vorba de sex, „normalitate” e binevenită sub umbrela „ce funcționează pentru noi”. Apropo, cine a stabilit ce e normal?
Masturbarea, dragii mei, e ca salamul săsesc în cămara unui student – mereu acolo, mereu util. Normalitatea ar trebui să includă confortul sexual și intimitatea personală. În altă notă, câți dintre voi și-ar dori să discute cu partenerul despre faptul că folosesc jucării sexuale? Este o conversație deschisă sau un secret bine păstrat ca rețeta de tochitură a bunicii?
Dincolo de cum arată societatea și ezitarea de a discuta despre asta, masturbarea e adesea un teren de antrenament pentru un sex mai bun cu partenerul tău. Și cine știe, poate ajungeți să explorați fantezii și noi teritorii chiar în relația voastră.
Viitorul între patru pereți
Într-o lume ideală, masturbarea ar fi discutată la fel de liber ca ultima dramă de pe TikTok. Revenind cu picioarele pe pământ, soluționarea disonanțelor provocate de acest subiect nu este deloc simplă. Ce ar fi dacă am încerca să ne recalibrăm așteptările și, în loc să căutăm trădarea într-un gest atât de personal, am privi masturbarea ca pe o dovadă a sănătății sexuale?
Voi încheia întrebându-te: când a fost ultima dată când ai integrat fanteziile și dorințele tale cele mai intime în viața ta sexuală de cuplu? Sau te cramponezi de ideea că „Dragostea adevărată depășește orice urmă de individualism”? Te las cu gândul acesta și cu provocarea de a discuta mai deschis despre lucrurile care ne fac fericiți, indiferent de câți neuroni de rușine ne sunt provocați în proces.
Așadar, dragi cititori, confesiune sau tabu, voi unde vă situați? Ai curajul să faci din normalitate o nouă formă de intimitate în relație?
