Am avut odată o conversație cu un prieten bun despre fanteziile sexuale, în care el mi-a mărturisit că are tot felul de idei murdare în cap, dar nu le-ar împărtăși niciodată cu altcineva, de teamă să nu fie judecat. La fel, m-am pomenit și eu rușinându-mă în fața propriilor gânduri. Ca și cum, deși trăim într-o lume aparent deschisă și tolerantă, încă ducem bagajul ăla plin de teama că "cineva ar putea să afle".
Și, uite așa, ne cramponăm de niște bariere mentale inutile, pentru că, de fapt, fanteziile sunt acolo să ne ajute să explorăm zonele acelea ale minții noastre pe care altfel nu le-am explora niciodată. Să fie doar niște hoinare aiurea prin spațiu? Sau poate sunt mai mult de atât?
România și educația sexuală: două paralele oarecum divergente?
Să vedem cum stăm cu educația sexuală în România. Bun, părinții noștri și profesorii din școli nu au fost niciodată foarte confortabili cu discuțiile despre sex. Ei preferau să schimbe subiectul sau să-l ocolească cu grație. Se mai mira cineva că generațiile noastre cresc cu o listă nesfârșită de "așa nu"?
Fanteziile sunt adesea văzute ca fiind ceva "greșit" sau "murdar", pentru că, să recunoaștem, moștenirea noastră culturală e plină de reguli nescrise care spun că nu ar trebui să ne dorim altceva decât "normalitatea". Dar, ce naiba e aia "normalitatea" asta?
Dacă am scăpa un pic de obsesia asta privind conformitatea, probabil că am descoperi că fanteziile sexuale sunt un mod natural de a ne exprima creativitatea interioară. Dacă am privi fanteziile drept niște povești pe care le povestim în capul nostru, fără frică de cenzură, ar putea deveni chiar interesante.
Fanteziile și vestea bună despre sănătatea mentală
Mai e o chestie pe care merită să o discutăm: fanteziile sexuale fac bine nu doar hormonilor, ci și sănătății noastre mentale. Curajul de a explora nu doar terenul familiar, ci și necunoscutul, este una dintre cele mai eliberatoare senzații.
Încercarea de a suprima gândurile și dorințele poate duce la stres și anxietate. În schimb, acceptarea lor ca pe o parte normală a cine suntem ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine nevoile și să comunicăm mai eficient cu partenerii noștri. Și, până la urmă, comunicarea e cheia unei relații sănătoase, nu-i așa?
Cin' știe de fapt cum să discute despre fantezii?
Pe de altă parte, nu spun că ar trebui să ne tatuăm fanteziile pe frunte și să le arătăm tuturor. Contextul și maturitatea sunt, evident, importante. Discuțiile despre fantezii sexuale ar trebui să aibă loc în cadrul unei relații bazate pe respect și încredere. E vorba de a crea un spațiu sigur în care să explorăm vulnerabilitățile, nu de a arunca cu pietre în ideile altuia.
Totuși, e clar că mulți nu știu cum să demareze asemenea conversații fără să le fie teamă de respingere sau ridicol. Aici intervine din nou educația - avem nevoie de mai multe discuții deschise și educative care să normalizeze diversitatea în dorințe.
Concluzia... sau întrebarea care rămâne
Deci, chiar ar trebui să ne rușinăm de fanteziile noastre? Sau mai bine să le privim ca pe niște uși deschise către o mai bună înțelegere de sine? Până la urmă, singura întrebare care contează este: ce am avea de câștigat dacă am învăța să acceptăm și să discutăm deschis despre fanteziile noastre?
Așa că te întreb, dragă cititorule, tu ce fantezii ai și din ce motiv îți este teamă să le explorezi? Ai curajul să ieși din cutie și să te descoperi într-un alt mod? Hai, ai curaj să răspunzi sincer!
