Haide să fim sinceri. Relațiile sunt complicate, iar când vine vorba de sex, complicațiile par să crească exponențial. De câte ori nu ni s-a întâmplat să ne gândim „Ce naiba am făcut?” după o noapte în care am spus „da” mai degrabă din instinct decât din dorință? Să începem cu adevărul dureros: suntem mult prea preocupați de a-i mulțumi pe ceilalți, uitând să fim sinceri în primul rând cu noi înșine.
Așadar, să vorbim despre dreptul de a spune „nu” în pat. Sună așa simplu, nu? Teoretic, toată lumea poate spune „nu”. Practic, însă, tăcerea devine uneori un cuvânt mai apăsător decât ne-am dori să recunoaștem. În cultura românească, cu vinuri excelente și mâncăruri care-ți încălzesc sufletul, subiectul refuzului în pat rămâne o noțiune cumva învăluită de rușine și vinovăție. Suntem crescuți să fim gazde bune, să nu creăm disconfort, să nu „stricăm atmosfera”. Dar „atmosfera” cui? Și cu ce preț?
Deci, ce te împiedică să spui „nu”? Frica de respingere? Vinovăția că ai putea infirma așteptările altcuiva? Poate e vina acelui banc prostesc care ne-a condiționat să credem că „femeile spun nu, dar gândesc da”? Hai să facem ceva clar: a spune „nu” nu te face nesociabil, necumpătat sau egoist. „Nu” spune mai mult despre valoarea pe care ți-o acorzi și despre limitele sănătoase pe care le fixezi în relații.
Eu știu prea bine. Era vremea când spuneam „da” la tot pentru a nu părea „dificilă”. Până într-o zi când prietena mea Ana mi-a spus: „Ăsta nu e un veritabil 'da' dacă nu ai curaj să spui 'nu'”. Mama naibii, avea dreptate. De atunci am învățat că sexul fără consimțământ entuziast e trist, ca o mămăligă moale și sărată. Da, o poți înghiți, dar cu ce poftă?
În relațiile amoroase, „nu” ar trebui să fie o parte esențială a dialogului. Fără comunicare clară, ajungem să navigăm un teren minat, încercând să deducem ce vrea celălalt prin semne și interpretări. În schimb, un „nu” clar poate salva o seară întreagă de frustrări și presupuneri eronate.
Ba mai mult, un „nu” spus cu respect și amabilitate poate ridica standardele discuției despre dorință și limite în dormitor. Nu vrem ca partenerii noștri să fie ghicitori; vrem să fie prezenți și să ne înțeleagă, să ne respecte alegerile, chiar și atunci când acestea nu corespund fanteziilor lor „de moment”.
Imaginați-vă o lume în care „nu acum” sau „nu în felul ăsta” este primit cu un zâmbet și un „ok, ce-ți dorești în schimb?”. Sună utopic? Poate. Dar cine a zis că nu putem schimba realitatea dacă nu ne convine?
Și dacă tot vorbim despre schimbare, să ne gândim la cât de important este să știm să primim un „nu” fără să ne simțim ofensați. Nu este un refuz al personalității tale, ci un respect față de persoana celuilalt. Nu ți-a dat nimeni dreptul să obligi pe cineva să participe la un act care nu-i aduce bucurie autentică.
Sexul, așa cum l-a definit cultura Bârladului – simplu, dar satisfăcător, ar trebui să fie o sărbătoare a comuniunii, nu o eroare de comunicare. În fond, nici o Tură de Peleș nu necesită recompense morale și nici un vin de Cotnari nu cere justificări pentru a fi savurat.
Așa că, te provoc să te gândești ce înseamnă „nu” pentru tine. Cum ți-ar afecta relațiile actuale dacă ai învăța să-l folosești la fel de ușor pe cât spui „da”? Și cum ai reacționa dacă cineva drag ți-ar spune „nu” din senin, cerând doar respect și înțelegere?
Rămâne întrebarea deschisă: ești pregătit să accepți „nu”-ul? Vorbește cu mine; sunt doar un pahar de vin distanță. 🍷
