Am să încep direct și fără ocolişuri, ca și cum am povesti între prieteni – de ce acest stil venerabil, într-o varietate atât de largă de poziții sexuale, rămâne printre favoritele multora? Poziția cunoscută popular ca “doggy style” și de bunica, chiar dacă pretinde că nu știe, e una dintre acele chestii care, indiferent de epocă sau trend, nu se demodează nicicum.
Intimitate fără fațadă
Doggy style e prin definiție o experiență fizică brutal de sinceră. Să fim serioși: e o poziție care sparge bariera intimității formalizate, tocmai prin lipsa de contact vizual. Cum să-ți mai ascunzi vulnerabilitățile sau nesiguranțele când te afli într-o poziție care te pune fără preaviz la dispoziția celuilalt? Paradoxul dulce-amărui e că, tocmai prin lipsa asta de „bălării”, se obține o conexiune mai sinceră, mai pură.
Control și abandon
E ceva implicit în doggy style – un balans delicat între control și abandon. E pentru o clipă în care poți renunța la toate inhibițiile (și să fim sinceri, cine nu e atât de norocos încât să aibă măcar câteva?) și să te pierzi în moment. Această poziție conferă partenerului aflat în spate un sentiment de dominație, fără să piardă din vedere confortul și plăcerea celuilalt. E un dans erotic între putere și abandon care, dacă e făcut cum trebuie, poate redefini plăcerea.
Adaptabilitate maximă
Să nu ne mințim: e și o chestie de anatomie. Doggie style este o poziție care, să fim sinceri, nu discriminează. Indiferent de proporții, greutate, sau orice alte „defecte” inventate de noi, poziția asta e adaptabilă peste măsură. Indiferent de abilităţile tale acrobatice sau de motivația instantanee, poziția asta rămâne ușor accesibilă pentru majoritatea dintre noi.
Perspectiva culturală
Acum, haideți să facem un mic tur prin istoria culturală a României. Nici măcar noi, românii, nu suntem imuni la șarmul acestei poziții. Dacă scotocim un pic prin folclor și tradiții, iar mai nou prin filme și seriale, găsim această poziție reciclată, reinventată și reinterpretată. De la vemuri de demult, când țăranii noștri glumeau pe seama cochetelor „poziții țărănești”, până la discuțiile moderne din cluburi sau pe forumurile de profil, doggy style a rămas un subiect constant de “discuție.”
Un spațiu pentru fantezie și explorare
Poate nu ai realizat, dar există și un spațiu fascinant de fantezie și explorare în cadrul acestei poziții. Fără a ne chinui cu jocuri de cuvinte trei dimensionalitate, doggy style oferă libertatea de a explora. Ai libertatea de a introduce accesorii, de a experimenta cu intensitatea sau pur și simplu de a lăsa fantezia să dicteze.
Va mai rezista testului timpului?
Și acum vine întrebarea care mă frământă cel mai tare: această venerată poziție va rămâne pe coridorul legendar al istoriei sexuale? Urmând tendințele de azi, ne putem oare aștepta ca generațiile viitoare să îmbrățișeze acest stil, sau ne vom surprinde pe noi înșine migrând către un alt teritoriu încă neexplorat al intimității?
Cealaltă întrebare, la fel de provocatoare, este: suntem, noi, ca indivizi, pregătiți să ne redefinim limitele emoționale și trupești, dacă asta presupune un nivel mai profund de intimitate? La urma urmei, într-un peisaj unde granițele sexuale și personale se schimbă rapid, suntem noi dispuși să ne aliniem dorințele și nevoile?
Te provoc să petreci minutele următoare gândindu-te care sunt pozițiile tale preferate și cum ar reflectă ele pe tine ca persoană. Reflectează la ce te oprește sau te împinge să explorezi mai departe. Și, când cocktailul ăla de seara e pe terminate, ai curajul să-ți pui întrebări cu adevărat periculoase: „Ce înseamnă intimitatea pentru mine?” și „Cum vreau s-o trăiesc?”
Până data viitoare, să nu uităm că relațiile – și pozițiile – sunt făcute să fie explorate!
