Cum am descoperit că sunt bisexual

Aveam 16 ani când mi-am dat seama că există mai mult decât alb și negru în lumea asta fascinantă a sexualității. Majoritatea dintre noi, crescuți în spiritul ortodox sau, cel puțin, într-o societate care la prima vedere îți sufocă orice urmă de diversitate, ajungem să ne aflăm la un moment dat în oglindă și să ne întrebăm: "Cine sunt eu cu adevărat?"

Haita adolescentină din care făceam parte era mereu plină de discuții despre băieți și cât de drăguți sunt. Nu că m-ar fi deranjat. Nu, serios, băieții erau ok. Dar ceea ce nu le spuneam era că privirea mea se oprea uneori mai mult decât ar fi considerat "normal" și pe fețele fetelor din jurul meu. De ce? Căutam confirmare că acel lucru pe care-l simțeam nu era greșit, sau de ce nu, poate chiar să înțeleg de ce începusem să mă gândesc serios la conceptul de bisexualitate.

Șoc și uimire la seminarul de religie

Într-o dimineață am ajuns să purtăm o discuție acidă în ora de religie despre sexualitate. Evident, profesorul nostru, cu barba lui de cărturar arogant și privirea plină de sfințenie auto-proclamată, ne predica despre cât de "abominabil" este să îți placă cineva de același sex. În acel moment, am fost lovită de un val de rebeliune și simțeam cum sângele îmi fierbe în vene de furie.

De ce să fie abominabil? Fericirea și conexiunea nu au nevoie să fie validate de cartea profesorului de religie, nu-i așa? Și astfel, mental, mi-am declarat independența față de dogmele care încercau să mă încadreze în cutiuțe. Și-am încheiat cu un "F*** it!" imaginar, pentru că rebelul din mine nu se putea abține.

Primul sărut cu o fată

Adevărata schimbare a venit când am sărutat o fată pentru prima oară. La o petrecere oarecum lipsită de originalitate, într-o clipă în care alcoolul și hormonii dansează un tangou provocator în mintea mea. Em na fost doar un act fizic. A fost ca și cum cineva a apăsat un comutator în mine și mi-a arătat un întreg spectru de trăiri la care nu aveam acces până atunci. Experiența m-a scos din zona mea de confort, dar, în același timp, m-a adus mai aproape de o versiune a mea pe care o negasem mult timp.

"E doar o fază" - versiunea eternă a părinților

Nu, nu a fost doar o fază. Sunt aici, la mulți ani de atunci, să spun că descoperirea bisexualității mele a fost cea mai de eliberatoare etapă din viața mea. Fiecare descoperire de sine vine cu o etichetă și un bagaj de preconcepții, iar "doar o fază" este stampila pe care mulți cred că o pot aplica pe fruntea fiecărui adolescent care își descoperă sexualitatea. Dar hai s-o spunem pe bune: nu e vina lor că mentalitatea învechită le-a picurat în creiere dogme stupide.

Libertate fără întrebări

Mi-am acceptat bisexualitatea ca o amprentă unică în povestea vieții mele. Și partea faină? Pot să-mi aleg și să creez experiențele fără să le simt forțate sau influențate de alții. De fapt, de ce ar trebui să ne pese cum ne etichetăm atâta timp cât suntem autentici cu noi înșine? La naiba, și astăzi mai sunt oameni care îmi spun că e doar o fază. Numai că, fericită și eliberată, mi-am permis ca aceea "fază" să devină stil de viață.

Concluzia?

Nu este vorba doar despre a-ți împăca inimile agitate care, între timp, se simt băzându-le parcă din ce în ce mai puternic, ci despre o stare de echilibru pe care abia atunci începi s-o trăiești. Poate că nu toți avem povestiri identice, dar hai să fim sinceri: dacă stăm să ne gândim bine, în goana noastră de a ajunge și de-a ne autodefini, până la urmă ne-am descoperit. Dar voi, cititorii mele dragi, ce v-ați descoperit pe drumul vostru și cât de dispuși sunteți să-l împărtășiți?