Nimic nu strigă "banală zi cu nervi" mai mult decât situația aia în care ești gata să sari pe partenerul tău, iar el e mai interesat să se uite la un documentar despre viața ficusului, sau, într-un caz mai rău, să doarmă. Realizezi că ești într-un clasic clivaj de libido și te întrebi dacă și ăsta e cumva un semn că ar fi trebuit să renunți la lucrurile parfumate cu flori uscate de levănțică.

Ai putea crede că sexul e acel limbaj universal în care toți ne descurcăm, dar realitatea e că „nevoile” nu sunt aceleași pentru toți protagoniștii iubirilor contemporane. În cultura noastră, unde dragostea este romanticizată aproape ca un vin fiert servit de Crăciun, e poate puțin șocant să accepți că uneori, chestiile simple ca sexul pot deveni mai complicate decât o conversație despre politica externă a României.

Presiuni și frustrări

Când vrei mai mult sex decât partenerul tău, e ca și cum ai fi prins între două fețe ale aceleași monede — presiune și frustrare. Presiunea vine din ideea că ar trebui să faci ceva, să îți „reglezi” apetitul (sau să-l ajustezi pe al lor). Frustrarea, pe de altă parte, provine din respingere și din sentimentul acela incomod, că poate nu ești suficient de atrăgător sau dorit.

Hai să fim reali: nu e o chestiune de atractivitate, și nici de performanță. Uneori, oamenii pur și simplu nu „sunt în starea” de a face sex, iar asta nu e ceva de luat personal. Poate fi vorba de stres, oboseală, sau „momentul acela al lunii”. De asemenea, avem toți ritmuri și preferințe naturale care nu se sincronizează întotdeauna ca un ceas elvețian.

Comunică, nu critica

Oricât de banal ar suna, cheia este comunicarea. Toți vrem să credem că suntem deschiși și sinceri în relațiile noastre, dar când vine vorba de sex, parcă se duce dracului toată teoria asta. E greu să nu te simți vulnerabil când te deschizi despre nevoile tale sexuale. Dar adevărata intimitate nu vine din tăcerea tensionată înainte ca unul dintre voi să se așeze cu o față acră în colțul canapelei.

Fă-ți curaj și inițiază o discuție sinceră. Fără rușine, fără acuze. E ca și cum ai merge la terapie de cuplu, doar că fără factura de la sfârșit. Explică cum te simți și ce îți dorești, dar fii pregătit să asculți și partea cealaltă. Ce dacă răspunsul poate să nu fie cel pe care îl aștepți? Astfel, măcar ți-ai scos demonii din cap și nu te mai macini singur ca o mașină de tocat carne.

Împărțirea dorințelor

Povestea se complică atunci când ajungi la compromisul acela dubios de jumper online în care încerci să găsești o medie acceptabilă. Știu, suntem oameni moderni și progresiști, dar uneori ar trebui să recunoaștem: și la acest capitol zicala „cu cât mai mult, cu atât mai bine” nu se aplică mereu. Stabilește limite. Uneori, e mai mult despre calitate decât cantitate. Poate că mai puțin sex, dar de mai bună calitate, este răspunsul.

Explorați alte forme de intimitate care nu implică neapărat un maraton în pat. Uneori, o chicoteală la un film de comedie prost sau o seară de gătit împreună poate face minuni. Bucurați-vă de timp împreună fără presiuni și vedeți ce se întâmplă. Poate părea nesatisfăcător la început, dar uneori renunțațile sunt cele care ne apropie și compar cum ar spune bunicile noastre: „Cui i-a trebuit delicatese când ciorba a fost mai bună?”

Întrebarea de un milion într-un leu

Rămâne întrebarea: este super important să ai un libido sincronizat cu cel al partenerului tău? În lumea reală, probabil că nu. Important este să existe un nivel de respect, acceptare reciprocă și, cel mai important, să nu lași diferențele să devină o prăpastie între voi. La urma urmei, iubirea și intimitatea sunt, până la finalul zilei, mai mari decât un simplu număr de nopți nebune pe săptămână. Ce credeți, putem face din diferențele noastre un teren comun de joacă sau ne lăsăm bătuți într-o cursă fără sens?