Hai să începem cu un adevăr dureros: „self-care” a devenit un cuvânt golit de sens, pe care l-au răstălmăcit de atâtea ori încât acum pare că toată lumea știe ce înseamnă și nimeni de fapt nu pricepe mare lucru. Ne îndopăm cu ideea că o baie cu spumă și o mască de față rezolvă toate problemele noastre existențiale. Realitate? Necesar ca o picătură de ploaie într-o secetă de deșert.
Blocurile de sticlă din Bucureștiul modern ne reflectă imaginea, dar nu ne țin de cald. Într-o lume care promovează excesul sub masca îngrijirii de sine, mi se pare amuzant cum lăsăm să ne scape din vedere esența – aceea de a fi cu adevărat atenți la ce e în mintea, sufletul și trupul nostru. Nu sunt "atacuri" împotriva unei băi fierbinți de duminică seară, dar hai să nu ne facem iluzii că trăim vieți satisfăcătoare prin fărâme de rutină superficială.
Lamentația corpului și fragilitatea minții
Spune-mi sincer: când a fost ultima dată când ți-ai ascultat vocea interioară, chiar și doar pentru câteva minute banale? Dacă tăcerea ta îți pare mai confortabilă decât propriile gânduri, poate e momentul să îți pui niște întrebări.
Adevărul tăios este că singurul moment în care ne dăm seama că am depășit granițele limitelor noastre fizice sau mentale este atunci când suntem deja prea obosiți să mai facem ceva în privința asta. Schimbarea nu vine la fel de eficient dintr-o agendă de wellness plină de afirmații pozitive, ci din confruntarea dură cu realitatea personală. De câte ori ai uitat că și mintea are nevoie de odihnă, nu doar de distragere?
Cultură vs. Consacrare
Ridic o foaie albă și întreb: unde este adevărata ta dedicație? Da, sunt perfect conștient de retorica că doar muncind la nesfârșit ajungem „undeva”, și totuși, ce preț punem pe acea „undeva”? E ironic, nu-i așa? O societate care ridică în slăvi sacrificiul personal devine dintr-odată confuză când acel sacrificiu nu aduce bucurie, ci doar o nouă criză a identității.
Nu mă credeți pe cuvânt, ci priviți în jur – câți dintre noi trăim pentru a ne împlini așteptările altora și nu pe ale noastre? Când a devenit ostentativ să spunem „nu” și să ne alegem literalmente bătăliile? Succesul nu ar trebui cuantificat în numărul de lucruri pe care le facem, ci în calitatea acelor puține momente în care simțim că suntem în controlul propriei existențe.
Rupturi necesare și pași intenționați
Dacă ar fi să aleg un mod simplu de îmbunătățire imediată a vieții noastre – să începem să spunem „nu”. Acceptând că nu avem cum să facem totul pentru toată lumea. Acceptând că uneori, gândirea pozitivă fără acțiuni concrete este doar praf în vânt. Oh, și bucurați-vă de acea escapadă în Vama Veche sau de o sesiune de bucurie colectivă la o terasă în Centrul Vechi. Aceste momente nu sunt doar 'self-care', sunt reale respirații de aer curat.
Delicatese pentru suflet
Ai grijă de tine cu intenție, nu ca o obligație. Fă-ți timp pentru acele lucruri care îți hrănesc sufletul, nu doar statutul Insta. Poate e momentul să iei în considerare un dans al scufundării în cărțile care și-au găsit loc în raft de ani buni, fără să-și dezvăluie poveștile. Sau poate doar un ceai băut în tihnă, fără ca telefonul să vibreze cu cereri persistente ale unei lumi care a uitat cum arată conexiunea reală.
Deci, ce înseamnă să ai grijă de tine, de fapt? Poate nu ce ne-am lăsat păcăliți să credem de trenduri, ci ceva mai simplu: să ne acceptăm și să ne cultivăm cine suntem în mod autentic. Ești gata să-ți regăsești fragmentele de suflet și să le așezi la locul lor, fără presiunea de a le semnala lumii întregi?
Dacă tot vrem să vorbim despre „self-care”, poate avem nevoie să începem cu întrebarea: ce ar însemna să începi să te vezi cu adevărat, să te accepți și să alegi ce îți face bine, chiar dacă asta (șoc!) ar putea însemna să ignori ce cred alții că te-ar face fericit?TERMSEND
