Am auzit cu toții despre "stealthing" – acel act în care cineva îndepărtează prezervativul în timpul actului sexual fără consimțământul partenerului. Este o practică abominabilă, care încalcă încrederea și consimțământul. Dar ce face medicina românească pentru a combate acest fenomen? Răspunsul este simplu: aproape nimic.
Ignorarea fenomenului
În România, educația sexuală este un subiect tabu. Școlile evită să discute despre consimțământ, limite și respect reciproc. Astfel, tinerii cresc fără a înțelege importanța acestor concepte fundamentale. Fără o educație adecvată, cum putem spera ca victimele să recunoască și să raporteze astfel de abuzuri?
Lipsa de suport pentru victime
Când o victimă de stealthing se adresează unui medic, adesea se confruntă cu judecăți și lipsă de empatie. În loc să primească sprijin și informații despre opțiunile legale, sunt întâmpinați cu întrebări precum: "De ce ai acceptat să faci sex fără prezervativ?" Această victimă este deja traumatizată; nu are nevoie de vinovăție suplimentară.
Absența cercetării și a protocolului medical
În alte țări, există studii și protocoale clare pentru a identifica și trata victimele stealthing. În România? Nimic. Medicii nu sunt instruiți să recunoască semnele acestui abuz sau să ofere îngrijiri adecvate. Fără cercetare și formare continuă, cum putem spera să protejăm victimele?
Ce ar trebui să facă medicina românească?
-
Educație sexuală obligatorie: Școlile trebuie să includă programe care să învețe tinerii despre consimțământ, respect și limite.
-
Formare profesională: Medicii și personalul medical trebuie să fie instruiți să recunoască și să răspundă corespunzător cazurilor de stealthing.
-
Sprijin psihologic: Victimele trebuie să aibă acces la consiliere și suport pentru a depăși trauma.
-
Cercetare și legislație: Este esențial să se investească în studii care să documenteze amploarea fenomenului și să se creeze legi care să protejeze victimele.
Concluzie
Stealthing-ul este o formă de abuz sexual care trebuie condamnată și combătută. Medicina românească are un drum lung de parcurs pentru a oferi victimele suportul și protecția de care au nevoie. Până când acest lucru se va întâmpla, vom continua să lăsăm victimele să se confrunte singure cu traumele lor. Este timpul să acționăm. Tu ce părere ai despre acest subiect?
