Vreodată te-ai simțit prins(ă) în capcana propriei vieți, mereu în mișcare, fără nicio pauză pentru sufletul tău epuizat? Bine ai venit în lumea adulților, unde "pauza" pare să fie un cuvânt atât de detestat încât ar putea sta pe lista de cenzură a Societății Române de Televiziune. Dar iată, drag cititor, vine o zi când ajungi să te întrebi: "Chiar nu am voie să mă opresc?"
Crescuți într-o cultură care ne învață că mersul înainte cu ochii închiși și sufletul năclăit este rețeta succesului, ne trezim într-o roată de hamster emoțională. Până când? Până când obosim și cedăm presiunii. Am fost hrăniți cu prea multe imagini glamuroase ale unor cariere perfecte, case perfecte, relații perfecte. Ne trezim alergând după vise care nu sunt nici măcar ale noastre.
Prietenii noștri, întâlniți pe băncile liceului sau în clubul de la colț, au devenit acum niște avataruri de succes în social media. Fosta colegă de bancă e în Maldive, etalând un bikini minuscul și o fericire premium de parcă ar fi la o ședință foto perpetuă. Între timp, eu abia reușesc să găsesc timp să îmi spăl părul (serios, nu-mi amintesc ultima oară când am văzut balsam).
Când ai încetat ultima dată să mai alergi, să îți iei un minut și să te gândești la ce naiba faci cu viața ta? Mult prea des, cele mai profunde momente de reflecție le trăim între ușa de la baie și canapeaua din sufragerie, ascultând ecoul acelui gând: poate chiar am nevoie de o pauză. Și hai s-o spunem pe șleau: avem nevoie de o pauză nu pentru că „să ne regăsim”, ci pentru că pur și simplu nu mai putem.
Șefii, colegii, familia — toți par să nu aibă limite când vine vorba de cereri, dar limitele noastre sunt la fel de reale ca Calea Lactee. Există un moment când trebuie să îți spui: "Prietene, e timpul să te oprești." E momentul să te confrunți cu ideea că starea constantă de epuizare și anxietate nu sunt simboluri ale unei vieți bine trăite. Poate e momentul pentru o doză sănătoasă de dolce far niente sau, în termeni mai puțin pofticioși, un „nu fac nimic” sănătos.
Te-aș invita acum, prietene cititor, să arunci o privire în oglinda băii, să îți întrebi reflexia ce vrea cu adevărat. Și ghicește ce? Știi cine îți poate da permisiunea să încetezi să alergi ca un robot defect? Ah, ai ghicit: TU.
Cum ar fi să te oprești din nebunia zilnică și să iei o pauză? Să spui nonșalant „nu” unei invitații la un eveniment social plictisitor sau unei cerințe exagerate din partea unui superior? Oare ai curajul să te așezi pe margine și să lași toată această agitație să treacă pe lângă tine?
Și nu, nu te vei transforma într-un pustnic sau un hoinar de la țară, rescrii doar regulile jocului ăstuia numit viață. Flexă-ți mușchii voinței și alege-ți luptele, mai ales pe cele care contează pentru inimă și pentru sănătatea ta mintală. Care e graba, prieten drag? Oricum, toți ajungem să ducem bătălia finală, de ce să nu alegi să trăiești, nu doar să exiști, acum?
Poate nu va fi ușor să schimbăm macazul și să punem bariere între noi și toate așteptările exterioare, dar, când ajungi la capătul vieții și tragi linie, ai vrea să spui că ți-ai trăit viața conform așteptărilor altora sau că ai fost propriul tău regizor?
Deci, îți dai voie să te oprești sau ești încă dependent de cursa nebună? Este timpul să trăiești pentru tine și să te întrebi: Care este adevărata mea fericire și cum pot să o îmbrățișez fără să mai alerg ca un șoarece pe roată?
