Sexul e peste tot, dar încă nu știm să vorbim despre el
Hei, lume bună, avem o vorbă aici: "sexul vinde". Și ce să vezi, chiar vinde. Indiferent dacă te uiți la un film de la Hollywood sau la un clip muzical, sexul e omniprezent. Surpriză, surpriză, trăim într-o societate care e complet obsedată de sex, dar care, paradoxal, habar n-are să vorbească despre el.
Azi mă simt ghidul tău pe acest parcurs sinuos dintre reprezentare și realitate, așa că hai să vedem de ce suntem niște copii mari când vine vorba de discuții adult.
Pornografia ca manual de instruire… într-o lume alternativă
În primul rând, trebuie să ne luăm un moment și să mulțumim industriei pornografice. Serios! Mulți nu doar că își petrec timp consumând aceste "produse", dar le și folosesc pe post de ghid pentru viața sexuală. Treaba asta e cam ca și cum ai învăța să conduci uitându-te la filme cu Vin Diesel. Da, bine că mașina nu explodează la fiecare curbă.
Ca să fim corecți, educația sexuală din școlile noastre arată de parcă am trăi în anii '50. Te mai miri că tinerii confundă fantezia cu realitatea? Așteaptă-te să vezi educatori peltici și chicote de nerăbdare. Da, și uite așa ajungem să ne educăm din video-uri de pe internet, de parcă asta ne-ar pregăti pentru intimitățile vieții reale.
Trăim romantic desemnați, dar evităm să adevărurile zgomotoase
Așadar, pe lângă pornografia didactică, mai avem și romantismul de la televizor. La naiba, oamenii ăia din seriale nu par că au vreodată problema plăcutelor ciocniri dintre realitate și așteptări.
Ce învață sărmanii adolescenți din cultura pop? Că sexul e numai fluturi în stomac și perfecte sincronizări, cam ca la dansurile acelea de salon unde două perechi de picioare sunt de fapt una singură perfect armonizată. Apoi, când trăiesc experiența reală și unveritătilor ciocniri, se simt compromiși. La noi lucrurile stau așa de mult pe loc că încă ne întrecem în a căpăta "right moves" de la o roată de sarmale părăsite.
Ce se petrece cu tabuurile, dragă Românie?
Una dintre curajele noastre naționale este să bârfim de zor pe la colțuri. Rușinea și tabuuri? Sunt chestiuni de nazirii iernatice. Să ni se aprindă opaițul când vine vorba de discuții între prieteni? Hai s-o lăsăm moartă.
Ne deranjează să ascultăm discuții despre intimitate chiar și printre prieteni dragi pentru că, hai să fim sinceri, descoperim modalități să ne prefacem că aceste lucruri nu ne privesc. Țin minte când s-au strâns prietenii la o cină și a ajuns cineva să deschidă subiectul: adio râsete, bine ai venit neplăcere.
Ortodoxia și educația sexuală: două discursuri cu microfoanele oprite
Cred că ai ghicit deja. Într-o țară unde biserica își exercită un monopol cultural și moral evident, era imposibil ca lucrurile să fie așa cum s-au așezat. Căci, cum poate rezista gravitatea dogmatică atunci când e confruntată cu frivolitatea sexuală a modernității? Răspunsul e simplu: nu poate.
Educația sexuală e aproape inexistentă în școlile din România și sincer că seamănă mai mult cu o promovare eternă a abstinenței, să-i spunem, forțată. Într-o lume ideală, aceleași autorități care ne reamintesc că sexul e ceva de evitat, ar trebui să sponsorizeze și niște workshopuri de comunicare în relații de viață.
Fugi de intimitate, că ne face oameni
Ca să punem punct acestui discurs linear, trebuie să tragem linie și să vedem bunătatea din trăirea unei intimități conștiente și asumate. Unde s-a pierdut cu adevărat noțiunea de a împărtăși intim o viață complex emotională? Unde am uitat să cerem autenticitate și legături reale?
Cu adevăruri glorioase, este posibil ca pur și simplu să fi devenit prea obsedați de poleiala prezentată ca perfecțiune. E timpul să coborâm după meandrele viselor imposibile și să înțelegem că toate pleacă de fapt de la intimitate.
Așa că te întreb pe tine, stimat cititor: îndrăznești să întorci microfonul către propria viața sexuală și să vezi ce lipsește cu adevărat înainte de a mai trage cortina? Ai curajul să scoți din conversații liniștea stânjenitoare și să o înlocuiești cu realitatea asumată?
