Lumea noastră, cu toată strălucirea și pretențiile ei de progres, are încă o cutie de păndora neexplorată – moralitatea dublă. Asta în care ștanțăm cu nonșalanță două seturi de reguli, unul pentru bărbați și altul pentru femei. Și nu, nu mă refer la bătrânele cutume patriarhale, ci la modul în care ne complacem, noi toți, să perpetuăm aceste inegalități cu o lejeritate soră cu inconștiența.
Ani întregi mi-am petrecut ascultând, observând și internalizând cum se desfășoară acest scenariu. Și fiecare experiență mi-a gravat acestei inegalități un alt strat, până când n-am mai putut să ignor.
Ce e permis bărbatului...
Sunt sigur că scena îți este familiară: un bărbat aflat la o petrecere, flirtând fără inhibiții, poate chiar amețit de câteva pahare de alcool. Martorii scenei? Cu un zâmbet larg și aprobator. Povestea e veche, dar reacția rămâne mereu aceeași. „E băiat, ce te aștepți?” sau „Așa-s bărbații” – parcă avem un dicționar nescris plin de scuze.
Bărbații sunt adesea încurajați să exploreze, să cucerească, să fie fără limite. Libertatea sexuală masculină este privită ca un drept. Când unul dintre băieți povestește despre aventurile lui e privit ca un erou modern al cuceririlor amoroase.
Ce nu e permis femeii...
În schimb, imaginează-ți aceeași petrecere, dar cu o femeie în rol principal. O femeie care flirtează la fel de liber, poate chiar își permite câteva băuturi în plus. Brusc, percepția se schimbă. Etichetele curg repede: „lipsită de principii”, „ușuratică”, „judecată ușoară”. Suntem tragici în ipocrizia noastră – femeilor le este negată aceeași libertate, același drept de a fi umane, de a greși și de a învăța.
De cele mai multe ori, ni se repetă pledoaria ruinătoare că trebuie să „ne protejăm reputația”. Parcă propriile noastre alegeri nu poartă nici o greutate autentică față de presupunerile altora despre noi.
Și atunci, ce facem?
Să clarificăm un lucru: nu zic că ar trebui să ne schimbăm brusc toți percepțiile și să dăm cu piciorul tuturor valorilor. Nu îndemn pe nimeni să arunce moralitatea la gunoi și să ignore diferențele dintre sexe. Dar haideți să ne întrebăm, sincer: de ce bărbații sunt „băieți băieți”, iar femeile devin repede „femei de nimic”?
E timpul să rescriem stereotipurile, iar pașii nu trebuie să fie radicali, ci consistenți. Începe cu acele mici momente când poți vorbi, confrunta sau întreba, astfel încât să te faci auzit. Poate ai un frate, prieten sau coleg care spală aceste diferențe ca pe niște mituri inevitabile. Poate cea mai puternică armă a noastră este conversația.
Adevăruri despre moralitatea dublă
Ar fi tentant să dau vina pe tradiție sau pe „cultura romanțioasă balcanică”. Este oare un adevăr că influențele culturale au un impact mare asupra perspectivei noastre? Bineînțeles. Dar nu e o scuză valabilă. E ca și cum am spune că suntem condamnați să trăim mereu sub aceleași clișee învechite pentru că așa au făcut strămoșii noștri.
Am participat la discuții infinite despre egalitate, libertate, femei puternice. De ce atunci aceste stereotipuri încă supraviețuiesc, chipurile, „emancipați” cum suntem? Poate, undeva în noi, încă dorim să credem că structurile familiale tradiționale și rolurile de gen ne oferă o formă de siguranță. Într-o societate frică, e mai ușor să fii un actor al unui rol familiar.
Provocare pentru tine
În ce măsură ești conștient de moralitatea dublă în viața ta de zi cu zi? Mai mult decât a o critica, putem încerca măcar să o observăm și să o discutăm cu cei din jur. Poate îți vei surprinde prietenii cu o întrebare grea la cina de duminică.
În loc să tăcem și să acceptăm, să încercăm să schimbăm povestea. Finalitatea nu e abruptă, nici simplă, dar merită orice efort făcut. Este un semn de respect față de generațiile viitoare. Este timpul să rescriem povestea și să ne întrebăm, cu adevărat: putem să ne desprindem de aceste constrângeri impuse de timp și societate?
