Educația sexuală: de ce ne temem de ea?
Băi frate, trăim într-o lume care vorbește despre sex mai mult decât despre vreme, dar cumva reușim în continuare să-l tratăm ca pe un secret murdar. Parcă suntem blocați undeva între curiozitatea adolescentină și pudoarea bunicii care își face cruce la fiecare sărut de pe TV. Și asta e mai evident ca niciodată când vine vorba de educația sexuală.
Să-mi zici că nu ți s-a întâmplat niciodată să te rușinezi doar gândindu-te că ar trebui să ai o discuție reală, sinceră despre sex cu cineva. În școală, aia era ora la care toată lumea făcea exces de priviri furise și chicoteli, de parcă erau toți la o piesă de teatru hilară. Educația sexuală a ajuns să fie acel monstru din dulap, pe care-l deschidem doar puțin, cât să-i vedem ochii strălucind în obscuritate.
România are o problemă mare cu asta. O știm și o simțim. Uite, facem parte din lista țărilor europene care în continuare ezită să introducă educația sexuală în mod obligatoriu în curricula. De ce? Din teamă că tineretul se va apuca să facă orgii pe banca din parc? Spoiler alert: n-au nevoie de un curriculum pentru asta.
Cadoxica-i treabă că mulți dintre cei care învârt cuțitul în rana educației sexuale sunt aceiași care bâzâie că tineretul e "iresponsabil" și "imoral". Uite ce idee radicală: hai să-i educăm, săptămânal, ca să devină responsabili și motivați să ia decizii proprii, informate, în loc să le aruncăm un manual plictisitor de biologie și să-i trimitem în lume ca niște fluturi amețiți.
Partea amuzantă - dacă nu ar fi tristă - este că noi, românii, ne pricepem să ne tragem de la spate cu povești din folclor și tradiții despre cum se "îmblânzește" dragostea. Dar când vine vorba despre a rupe lanțurile ignoranței la un mod pragmatic și sănătos, suntem precum copii într-un magazin de porțelanuri, mergem pe vârfuri.
Pe lângă asta, hai să ne uităm puțin și la partea în care unii cred că educația sexuală e sinonimă cu pornografia. Și-au imprimat ideea asta mai mult decât fețele de pe cabane Cu Gabi de pe malurile Jiu. Educația sexuală nu e un film XXX proiectat pe peretele sălii de clasa, ci o discuție rațională despre corp, limite, respect, consimțământ și ce înseamnă să crească în armonie și siguranță.
Pe de altă parte, lipsa educației sexuale alimentează bula dezinformării la fel de mult cum Buzăul este alimentat de Sod Natural Mineral Water - cu jet puternic și apă plată. Mulți adolescenți ajung să învețe despre sex din surse dubioase de pe internet, și știm bine că nu toate filele online sunt surse de informații credibile. Nimeni nu vrea un sex-ed predat de “unchiul Google”.
Știi ce mă bucură puțin? Faptul că avem mii de activiști și ONG-uri care bat tobele normalității și încearcă să ne scoată din Evul Mediu al rușinii și ignoranței. Ei sunt acei sparring partners ai tradiționalismului - cei care, în ciuda tuturor celor împotriva, luptă să pună educația sexuală corectă pe masa discuțiilor publice.
Într-o lume ideală, discuțiile despre sex ar trebui să fie la fel de banale precum discuțiile despre rețete de sarmale. La urma urmei, ambele sunt despre amestecuri potrivite și timpuri bine calculate.
Și uite așa ajung să te întreb: De ce trebuie să trăim într-o teamă perpetuă a necunoscutului, când ‘necunoscutul’ e doar lipsa de educație? Oare chiar ne plac atât de mult miturile și poveștile vechi încât să ne împiedice să ne creștem generațiile viitoare cu informație și empatie? O să rămânem blocați în "așa am fost crescuți, așa creștem și noi?", sau deschidem ochii și urechile și începem să șlefuim viitorul? Spune-mi, tu ce crezi?
Haide, ia-ți un pahar de vin și stai un pic să reflectezi la asta. ☕️🍷
