Într-o eră în care tehnologia ne permite să accesăm orice informație cu un simplu click, paradoxal, subiectul sexualității rămâne un tabu în multe colțuri ale lumii, inclusiv în România. Cum se face că, în 2025, încă ne este rușine să discutăm despre sex?
Moștenirea unei culturi conservatoare
România a fost, timp de decenii, o țară în care subiectele legate de sexualitate erau considerate tabu. Generațiile mai în vârstă au crescut într-un mediu în care educația sexuală era inexistentă, iar discuțiile despre sex erau evitate cu orice preț. Această moștenire culturală a fost transmisă mai departe, iar tinerii de azi se confruntă cu aceleași inhibiții și rușini.
Educația sexuală: un subiect evitat
În școlile din România, educația sexuală este adesea tratată cu superficialitate sau chiar ignorată. Un studiu realizat în 2023 a arătat că jumătate dintre adolescenți recunosc că nu au primit informații adecvate despre sexualitate. Acest vid informațional îi lasă vulnerabili la mituri și concepții greșite. De exemplu, în comunitățile defavorizate, circulă idei precum că „dacă îți pui sterilet, ți se plimbă prin corp și îți face găuri” sau că „dacă iei pastile anticoncepționale, faci cancer” .
Rușinea și stigmatizarea
Rușinea legată de sexualitate este adânc înrădăcinată în cultura românească. Discuțiile despre sex sunt adesea evitate în familie și în școli, iar cei care îndrăznesc să abordeze subiectul sunt priviți cu reticență. Această atitudine contribuie la perpetuarea miturilor și la lipsa de informare corectă.
Generația Z: o schimbare de paradigmă?
Tinerii din Generația Z, născuți între 1995 și 2010, au crescut în era internetului și a rețelelor sociale, unde discuțiile despre sexualitate sunt mai deschise. Cu toate acestea, chiar și în rândul lor, există o prăpastie între cei care beneficiază de educație sexuală adecvată și cei care nu au acces la informații corecte.
Exemplul Noii Zeelande
În contrast cu România, în Noua Zeelandă educația sexuală este tratată cu seriozitate. Copiii încep să învețe despre sexualitate încă din clasele mici, iar subiectul este abordat deschis și fără rușine. Acest model ar putea fi un exemplu de urmat pentru România, unde educația sexuală este încă un subiect tabu .
Concluzie
În 2025, în România, subiectul sexualității rămâne un teren minat, plin de mituri, rușine și lipsă de educație. Pentru a depăși aceste bariere, este esențial să începem să vorbim deschis despre sex, să oferim educație sexuală adecvată și să încurajăm o atitudine mai sănătoasă și mai informată față de propria sexualitate.
Tu ce părere ai despre acest subiect? Crezi că ar trebui să vorbim mai deschis despre sexualitate în România?
