Cum controlează rușinea deciziile femeilor
Rușinea - acel parazit insidios care a găurit conștiința multor femei de-a lungul istoriei, și din păcate, încă mai face ravagii în zilele noastre. Și, să fim sinceri, nu e vorba doar de rușinea aia evidentă, cea de tip "Aoleu, mi-a văzut lumea chiloții pe sfoară!" Nu, vorbim de rușinea ascunsă, de mocirla subtilă care invadează gândurile și controlează decizia de a vorbi, de a acționa, chiar și de a simți.
Am prietene care se gândesc de două ori înainte să spună cuvântul "vagin". De câte ori nu ți-a fost teamă să pronunți acele silabe "periculoase" în conversațiile obișnuite? De parcă ai arunca cu dinamită în liniștea patriarhală de la masă. Pentru numele lui Belzebut, deși e 2023, ne e rușine să vorbim despre noi.
Cioc, cioc, din casetă în casetă, pășim pe tărâmul rușinii care ne susură la ureche: "Nu ar trebui să te comporți așa." Începe de la felul în care te îmbraci, continuă cu felul în care vorbești și chiar cu dorințele tale sexuale.
Pun pariu că am mâncat împreună în aceleași restaurante terasate, în orașele românești unde nicio femeie nu trece neobservată. Fie că vorbim despre teribilul moment când te așezi și observi privirea de evaluare a chelnerului sau de comentariile altor femei, rușinea e lipită pe față ca o etichetă cu reducere la H&M.
Ești prea feminină sau prea băiețoasă? Prea vocală sau prea tăcută? Ori ești acuzată că "te vinzi ieftin" sau că "ești prea pretențioasă". De ce? Că așa zice satul. Şi cine e satul? Nici măcar nu locuiește în același bloc cu tine, dar părerile lui cântăresc mai mult decât examenele de BAC.
În România, ca și în multe alte locuri de pe glob, educația sexuală arată ca o glumă proastă la un show de stand-up creștin. Nimeni nu vorbește despre cum să deții o relație sănătoasă cu sexualitatea ta. Nu, în schimb învățăm cum să ne protejăm de 'scandal'.
Dar de ce ne rușinăm? Trăim încă între fantomele culturii comuniste și ale unei religii care, uneori, are tendințe medievale. Imaginează-ți o mariaje grandioasă între "Bunica zice" și "Părerea satului". Și nimeni nu ne-a invitat la cununie, dar cu toții resimțim portofelul gol.
Când am ajuns să ne fie rușine să ne bucurăm de propriile dorințe? Să ieșim din casă dimineața cu părul răvășit și zâmbetul încălzit de o noapte memorabilă? Nu putem înghiți rușinea și să o înecăm cu o cafea îndulcită și cu un shot de îndrăzneală?
Problema e că rușinea nu vine singură, ci cu un bagaj emoțional ticsit de frici și nesiguranțe. "Dacă nu sunt suficient de bună? Dacă îmi pierd iubitul? Dacă alții mă consideră superficială?" V-ați gândit vreodată că aceste temeri ne omoară autenticitatea, chiar și atunci când pretindem că există libertate feministă?
Deci, cum putem noi, femeile, să ne eliberăm de rușine? Una dintre soluții ar fi să normalizăm discuțiile despre sexualitate și despre dorințe. Să participăm la evenimente, să creăm grupuri de suport, să ne susținem unele pe altele pe rețelele sociale, să facem podcasturi (nu, nu de genul ăla unde cineva dă lecții de viață cu vocea monotonă).
Gândiți-vă la un podcast în care femeile împărtășesc povești personale despre depășirea rușinii, un fel de "ărmaș drepte" al discuțiilor noastre. Sau poate o întâlnire spontană la care să vindem și să împărtășim idei libere de prejudecăți iraționale. Habar n-am, orice funcționează. Important e să nu stăm în banca noastră.
Până când rușinea va mai dicta deciziile noastre? Trebuie să învățăm să dansăm pe mese cu vin spumant în mână, fără să ne pese de ochii critici ai lumii. Ai dansat vreodată pe mese? A meritat, nu?
Cum te împaci cu rușinea? Ești pregătită să începem o revoluție a sincerității? Lasă-mi un comentariu, nu-mi spune mie, spune-i lumii.
