Am realizat că, până nu demult, trăiam într-o continuă tăcere autoimpusă, ascunzându-mi dorințele și preferințele pentru a nu deranja pe nimeni. Credeam că a spune ce îmi place este un act egoist, că ar putea răni sentimentele celor din jur sau că aș fi considerat prea directă. Dar, în realitate, această tăcere m-a epuizat și m-a făcut să mă simt pierdută în propria viață.
Tăcerea care mă consuma
În fiecare zi, mă trezeam cu un sentiment de neliniște, ca și cum aș fi purtat o mască grea. La serviciu, acceptam sarcini care mă depășeau, doar pentru a evita conflictele. În relațiile personale, spuneam „da” când voiam să spun „nu”, doar pentru a menține aparențele. Această auto-cenzură constantă mă făcea să mă simt ca o umbră a mea însămi.
Descoperirea valorilor personale
Totul s-a schimbat într-o zi, când am citit despre importanța identificării și trăirii conform valorilor personale. Am realizat că valorile sunt acele principii fundamentale care ne ghidează acțiunile și deciziile, oferindu-le sens și direcție. Fără a le cunoaște și respecta, riscam să trăim o viață care nu ne reprezenta cu adevărat.
Primul pas: A fi sinceră cu mine însămi
Am început prin a fi sinceră cu mine însămi. Am reflectat asupra a ceea ce îmi place cu adevărat, ce mă face fericită și ce mă împlinește. Am realizat că îmi place să scriu, să călătoresc și să petrec timp de calitate cu cei dragi. Aceste activități îmi aduc bucurie și sens în viață.
Al doilea pas: A exprima deschis
După ce am identificat ce îmi place, am început să exprim deschis aceste dorințe. La serviciu, am învățat să spun „nu” atunci când sarcinile suplimentare mă depășeau. În relațiile personale, am fost mai deschisă despre nevoile și dorințele mele. Această sinceritate a fost eliberatoare și mi-a adus un sentiment de autenticitate.
Beneficiile exprimării preferințelor
Prin exprimarea deschisă a preferințelor, am observat o îmbunătățire semnificativă a sănătății mele mentale și fizice. Stresul și anxietatea au scăzut, iar relațiile mele au devenit mai autentice și mai satisfăcătoare. Am învățat că a spune ce îmi place nu este un act egoist, ci un pas esențial către o viață echilibrată și împlinită.
Concluzie
A spune ce îmi place a fost un act de curaj și auto-respect. Mi-a permis să trăiesc o viață mai autentică și mai satisfăcătoare. Dacă și tu te simți prins în capcana tăcerii autoimpuse, te încurajez să faci primul pas: fii sincer cu tine însuți și exprimă-ți dorințele. Viața este prea scurtă pentru a trăi în umbră. Ce te oprește să îți trăiești adevărata viață?
