Să fim sinceri: în România, discuțiile despre sex sunt încă învăluite într-o ceață densă de rușine și ignoranță. Deși trăim în secolul XXI, educația sexuală rămâne un subiect tabu, iar consecințele sunt alarmante.
Realitatea crudă
Conform unui studiu realizat de Tineri pentru Tineri și Fragile Society, 70% dintre liceeni consideră că educația sexuală este un subiect tabu în societatea românească. Mai mult, 42% dintre aceștia afirmă că acest subiect este evitat și în familiile lor.
Aceste statistici nu sunt doar cifre seci; ele reflectă o realitate în care tinerii sunt lăsați să se descurce singuri într-un domeniu esențial al vieții lor. Fără informații corecte, aceștia apelează la internet sau la prieteni, surse care pot fi departe de a fi fiabile.
Ignoranța are un preț
Lipsa educației sexuale are consecințe grave. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de mame minore. În 2020, peste 44% dintre fetele din UE cu vârsta de până la 15 ani care au născut erau din România.
Aceste cifre nu sunt doar statistici; ele reprezintă vieți tinere afectate, oportunități pierdute și un ciclu de sărăcie și lipsă de educație care se perpetuează.
De ce această reticență?
Unul dintre principalele motive pentru care educația sexuală nu este implementată corespunzător în școli este opoziția părinților și a unor instituții religioase. Mulți părinți se tem că astfel de cursuri ar putea încuraja debutul precoce al vieții sexuale. Totuși, studiile arată contrariul: tinerii care beneficiază de educație sexuală amână începutul vieții sexuale și sunt mai responsabili.
Ce e de făcut?
Este esențial să depășim această mentalitate învechită și să recunoaștem că educația sexuală nu înseamnă promovarea sexului, ci oferirea de informații corecte și necesare pentru ca tinerii să ia decizii informate și responsabile.
Părinții trebuie să înțeleagă că, indiferent de cât de mult încearcă să-și protejeze copiii, aceștia vor fi expuși la informații despre sex. Diferența este dacă aceste informații vor fi corecte și utile sau distorsionate și potențial dăunătoare.
Concluzie
România nu este încă pregătită pentru educație sexuală, dar trebuie să fie. Ignoranța și rușinea nu protejează pe nimeni; dimpotrivă, ele perpetuează problemele. Este timpul să ne asumăm responsabilitatea și să oferim tinerilor instrumentele necesare pentru a naviga în siguranță și responsabil în viața lor sexuală.
Tu ce părere ai? Ești pregătit să lași pudoarea deoparte și să susții educația sexuală în școli?
