Am crescut în România, o țară care se mândrește cu ospitalitatea și căldura oamenilor săi. Dar, dacă privim mai atent, vom observa că sub această fațadă se ascunde o realitate mai puțin plăcută: rasismul tăcut care bântuie societatea noastră. Nu, nu vorbesc despre incidentele izolate sau despre stereotipurile care mai scapă pe la colțurile discuțiilor. Mă refer la acea formă subtilă de discriminare care se manifestă în fiecare zi, în fiecare interacțiune, dar pe care alegem să o ignorăm.
Rasismul subtil: când prejudecățile devin norme
În România, rasismul nu se manifestă doar prin acte de violență sau prin cuvinte jignitoare. De multe ori, el se ascunde în spatele zâmbetelor false și al gesturilor aparent inofensive. Este vorba despre acele momente când refuzăm să angajăm un rom de etnie romă pentru că "nu se potrivesc cu echipa", sau când evităm să interacționăm cu cineva de culoare pentru că "nu știm cum să ne comportăm". Aceste atitudini, deși maschează sub o formă de politețe, sunt tot forme de rasism.
Statistici care ne pun pe gânduri
Conform unui studiu realizat de Washington Post, România se află printre cele mai rasiste țări din Europa. Între 20% și 29,9% dintre români au declarat că nu ar dori să aibă vecini de altă rasă. Aceste cifre ar trebui să ne facă să reflectăm asupra atitudinilor noastre și asupra modului în care percepem diversitatea.
Cazuri care ne zguduie conștiința
Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a găsi exemple de rasism în România. În 2020, în satul Ditrău, județul Harghita, localnicii au protestat împotriva angajării a trei lucrători din Sri Lanka la o brutărie locală. Acest incident a scos la iveală fricile și prejudecățile adânc înrădăcinate în comunitate.
Mai recent, în 2024, UEFA a amendat Federația Română de Fotbal cu 40.000 de euro pentru comportamentul discriminatoriu al suporterilor români la meciurile cu Ucraina, Belgia și Olanda. Aceste incidente arată că rasismul nu este doar o problemă a indivizilor, ci și a instituțiilor care permit astfel de comportamente.
Lipsa de date oficiale: o problemă sistemică
Un alt aspect îngrijorător este lipsa statisticilor oficiale privind infracțiunile motivate de ură în România. Conform unui studiu al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale, România nu deține statistici privind infracțiunile motivate de ură, ceea ce face dificilă evaluarea realității și implementarea unor măsuri eficiente.
Ce putem face?
Este ușor să arătăm cu degetul spre alții și să condamnăm rasismul atunci când acesta se manifestă în mod evident. Dar adevărata provocare este să recunoaștem și să combatem rasismul subtil care există în noi înșine și în jurul nostru. Este timpul să ne confruntăm cu propriile prejudecăți și să lucrăm pentru a construi o societate mai incluzivă și mai tolerantă.
Așadar, vă întreb: cât de des vă confruntați cu propriile prejudecăți și ce faceți pentru a le depăși?
