Poți reînvia pasiunea într-un cuplu vechi?
Hai să fim sinceri: iubirea veche e ca un iPhone ediție limitată din 2007. L-ai apreciat când l-ai cumpărat, ți s-a părut revoluționar și minunat, dar acum mai mult îți face nervi decât fericire. Și totuși, există momente de nostalgie când butonezi lipsit de speranță și te întrebi: ce s-ar întâmpla dacă n-aș renunța la el?
În relațiile lungi, ajungi la un punct în care pasiunea nu mai face parte din dialogul zilnic. E ca și cum cineva s-a strecurat într-o noapte și ți-a furat toată dorința, lăsând acolo un teanc de facturi și seri de Netflix. Moment de sinceritate: cine dintre noi mai face dragoste, și nu doar “sex din obligație”, după zece ani de relație?
Focul care nu mai mocnește
Se spune că focul pasiunii trebuie întreținut continuu. Veste proastă: gălețile de apă le-am folosit pe toate la alte proiecte cotidiene și ăsta e doar un vraf de cenușă. Și da, poate sună egoist, dar cine mai are timp să fie și magician în relație pe lângă toate celelalte obligații personale și profesionale?
Istoria proprie îmi spune că atunci când nu te mai uiți cu dor la partener și ai ajuns să-i cunoști toate miile de ticuri enervante, e destul de greu să îți închipui cum era pe la început, când parcă și cum își scărpina nasul era irezistibil.
Când Zâna Măseluță nu mai locuiește aici
Poate că mulți dintre noi am căutat răspunsuri în teorii motivaționale și articole de tipul “10 pași să aprinzi flacăra pasiunii”. Două pahare de vin mai târziu, descoperi că sfaturile alea sună la fel de vii precum o audiență de manele la Catedrala Mântuirii Neamului.
Gândindu-mă la relații trecute, cred că problema e că, la un moment dat, ne-am schimbat câmpul vizual. Pornim de la premisa că ne-am cunoscut și îndrăgostit de un „cineva” extraordinar, dar apoi ne lăsăm absorbiți de versiunea „obișnuită” pe care o vedem zilnic. Riscăm să uităm omul din spatele măștilor pe care rutina ni le face să le purtăm.
Ce faci când Gigi Becali îți dă sfaturi despre iubire?
Așadar, există vreo șansă reală să reînvii acea pasiune pierdută? Poate că da, dar nu va fi magic sau ușor. Am o prietenă a cărei bunică a fost căsătorită cu bunicul ei timp de 60 ani. Când am întrebat-o care e secretul lor, mi-a răspuns oarecum amețitor: „Am rezistat să fim prieteni, în afara de iubiți.”
Deci, poate nu ar trebui să căutăm doar fiorul pierdut al dragostei de la început, dar să ne reînvățăm să fim prieteni și parteneri în adevăratul sens al cuvântului. Să petrecem timp să redescoperim interese comune, să ne reamintim ce ne place sincer unul la celălalt, să-i surprindem pe miciile gesturi.
Vrei să devii orgasmotolog?
Uneori însă, discuția despre revitalizarea pasiunii vine și cu un spoiler alert neașteptat: trebuie să lucrăm la noi înșine. Să ne pornim propriul motor al pasiunii, să mai punem mâna pe o carte care să ne zguduie mintea sau pe o activitate care să ne pună sângele în mișcare.
În cele din urmă, poate nu pasiunea e cea care se termină, ci noi ne oprim din a fi activi participanți în propriile vieți. Întrebarea reală pe care trebuie să ne-o punem este: suntem dispuși să schimbăm ceva? După toate cele, dacă partenerul ar fi un organ vital, am merge la doctor dacă am realiza că nu mai funcționează cum trebuie. Și de ce am fi mai relaxați cu inimile noastre?
Ce zici? Crezi că mai poți aprinde focul sau preferi să dansezi în jurul jarului de altădată?
