Femeile și inițiativa sexuală: ce ne oprește?
Hai să ne batem capul cu o întrebare care mă sâcâie de ceva vreme: de ce, naiba, e așa complicat pentru femei să ia inițiativa sexuală? Trăim în secolul XXI, tărâmul promisiunilor egalității de gen și al #MeToo, dar totuși, când vine vorba de sex și dorințe, parcă-l aud pe tatăl lui Decenei când îi zice să n-arunce pisica-n colțul bărbatului.
Întâi de toate să recunoaștem: pentru unele dintre noi, să inițiem contactul sexual e ca și cum ar trebui să escaladăm Bucegii în papuci de casă. De ce simțim că, atunci când încercăm să luăm taurul de coarne (sau interacțiunea de pat), ne asumăm riscul unui mega judecăți?
Frica de a fi etichetate
Nici nu știu dacă să râd sau să plâng când aud de „fără rușine” sau „ușuratica”. Chiar și fetele alea care jură că nu le pasă de ce spun alții, în adâncul sufletului, se gândesc de două ori înainte să intre în rolul de inițiatoare. Și, sincer, asta e o problemă mai adâncă decât o fântâna lui Gheorghe (da, cine știe, cunoaște). E cam sinistru că încă ne agățăm de aceste etichete prăfuite, când de fapt ar trebui să celebrăm diversitatea și sex-positivity-ul.
Diferențele culturale și de educație
Educația sexuală în România? Mai bine ai mânca sarmale vegetale. Ai noștri au reușit să o submineze cam cum subminează Drăghici scandalurile politice. E greu să preiei inițiativa când manualele școlare încă sunt prăfuite și pline de stereotipuri sexiste. Sau când ai crescut cu ideea că femeia adevărată stă și așteaptă. Că e mai frumos.
Presiunea socială și media
Am crescut cu televizoare care au propovăduit zeci de ani imaginea femeii fragile, supuse, care nu știe ce vrea până nu-i oferă bărbatul soluția magică. Fie că e vorba despre filme, reclame sau talk-show-uri, imaginea „femeii perfecte” e adânc retușată, ca după o vizită la chirurgul estetician.
Nu zic că ar trebui să sărim cu flacăra olimpică deasupra patului când vrem ceva mai mult decât mângâieri tandre, dar hai să nu mai cădem pradă scenariilor absurde. Da, vrem egalitatea, dar ne temem să ne-o asumăm. Ca pantofii ăia minunați pe care nu-i poți purta pe străzi pentru că îți omoară picioarele; îi vrei, dar realitatea te împiedică.
Bărbații și falsele așteptări
O să dau și un ghiont bărbaților. Și ei sunt parte din ecuație, uneori indiferenți, alteori, tăcuți participanți la perpetuarea acestor clișee. Majoritatea așteaptă ca inițiativa să vină din partea lor, ca un drept biologic acumulat în milioane de ani de evoluție. Dar să nu ne păcălim: mulți ar fi încântați de o schimbare de dinamică și nu ar lua inițiativa unei femei ca pe un afront, ci dimpotrivă, ca pe ceva provocator, interesant.
E loc pentru relaxare și eliberare
Dar hai să fim realiste, draga mea recititoare: în momentul în care ne asumăm dorințele, le verbalizăm și le trăim, am deschis ușa unei lumi mai libere, mai autentice. Ideea nu este de a lua inițiativa în sexualitate doar pentru a bifa o căsuță, ci pentru că, uneori, tu simți asta, și nu pentru că ai ceva de dovedit.
Așadar, ce-ar fi dacă am încerca să schimbăm un pic dinamica? Să descoperim împreună un univers în care femeile nu mai trăiesc sub dictatura temerilor nefondate? În care suntem libere să fim inițiatoare, să cerem ceea ce dorim, fără etichete și oprobiu?
Să ne uităm un pic în oglindă și să ne întrebăm: ce pot face eu azi pentru a demonta aceste stereotipuri? Poate că primul pas e să ne dăm voie să fim imperfecți, dar autentici. Ce zici, intrăm în joc? Tu ce părere ai?
