Cum să vorbim deschis despre viol în societatea românească

Violența sexuală este un subiect care, în România, este adesea evitat sau tratat cu superficialitate. Statisticile sunt alarmante: în primele șase luni ale anului 2025, au fost înregistrate 41 de femei ucise și peste 61.000 de cazuri de abuz.

În fața acestor cifre, întrebarea care se pune este: de ce evităm să discutăm deschis despre viol? Poate pentru că ne este rușine, poate pentru că nu știm cum să abordăm subiectul sau poate pentru că preferăm să ignorăm realitatea incomodă. Însă, tăcerea nu face decât să perpetueze problema.

Un aspect îngrijorător este atitudinea societății față de victimele violului. Conform unui sondaj Eurobarometru, 55% dintre români consideră că violul poate fi justificat în anumite circumstanțe. Această mentalitate trebuie schimbată urgent.

Pentru a vorbi deschis despre viol, trebuie să începem prin a educa. Educația sexuală în școli este esențială, dar întâmpină rezistență. De exemplu, deputata AUR, Gianina Șerban, s-a opus introducerii educației sexuale în școli, argumentând că promovează ideologia LGBT.

Este timpul să înțelegem că educația sexuală nu este despre ideologii, ci despre protejarea tinerelor și tinerilor de abuzuri. Trebuie să învățăm despre consimțământ, respect și limite. Doar astfel putem preveni tragediile și putem crea o societate mai sigură.

În plus, trebuie să susținem victimele. Adăposturile pentru victimele violenței domestice sunt insuficiente și subfinanțate. Este responsabilitatea noastră să asigurăm resursele necesare pentru ca victimele să poată scăpa de abuzuri și să își refacă viața.

În concluzie, a vorbi deschis despre viol în România înseamnă a recunoaște problema, a educa tineretul și a susține victimele. Este un proces dificil, dar necesar. Suntem dispuși să facem acest pas?


Mara Dinu

Mara Dinu este jurnalistă și autoare de opinii cu un stil inconfundabil – acid, direct și provocator. Cu un background în sociologie și o pasiune pentru adevăruri incomode, Mara scrie despre sexualitate, relații, libertate personală și ipocrizia socială. Fiecare articol al ei e ca o palmă dată convențiilor, dar și o invitație la reflecție. Nu se ascunde după eufemisme și nu scrie pentru like-uri – scrie pentru cei care gândesc liber.