Am ajuns să trăim într-o eră în care mișcarea de body positivity ar trebui să fie la apogeu. Teoretic, ar trebui să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem, fără a ne lăsa influențați de standardele imposibile impuse de societate. Dar, hai să fim sinceri, când ne privim în oglindă, ce vedem? Un corp care nu se încadrează în tiparele promovate de Instagram sau revistele glossy. Și atunci, întrebarea rămâne: de ce oglinda încă ne critică?

Oglinda și standardele imposibile

În România, ca și în multe alte colțuri ale lumii, standardele de frumusețe sunt adesea nerealiste. Femeile sunt învățate încă de mici că trebuie să fie slabe pentru a fi considerate atractive și demne de respect. Acest mesaj este transmis subtil, dar constant, prin reclame, filme și chiar prin comentariile celor din jur.

Impactul body shaming-ului

Criticile legate de aspectul fizic nu vin doar din partea celor din jur, ci și din interiorul nostru. Body shaming-ul are consecințe grave asupra sănătății mintale, inclusiv depresie, anxietate și scăderea stimei de sine.

Cum să ne iubim așa cum suntem

Este ușor să vorbim despre iubirea de sine, dar cum o punem în practică? În primul rând, trebuie să fim conștienți de comentariile negative pe care le facem despre propriul corp. Acestea nu doar că ne afectează pe noi, dar pot influența și pe cei din jur, în special copiii.

Un alt pas important este să învățăm să ne concentrăm pe aspectele pozitive ale corpului nostru. Fiecare are trăsături care merită apreciate. Poate că ai un zâmbet molipsitor sau ochi care strălucesc. În loc să te concentrezi pe ceea ce nu îți place, încearcă să îți apreciezi calitățile.

Educația și schimbarea mentalității

Pentru a combate standardele nerealiste, este esențial să educăm noile generații să își accepte și să își iubească propriul corp. Părinții și educatorii au un rol crucial în acest proces.

Concluzie

Așadar, de ce oglinda încă ne critică? Poate pentru că suntem prea influențați de standardele impuse de societate și prea puțin de propria noastră valoare. Este timpul să schimbăm acest narativ și să învățăm să ne iubim așa cum suntem. Poate că, dacă am face asta, oglinda ar deveni un aliat, nu un dușman.

Tu ce părere ai? Care sunt pașii pe care îi faci pentru a te accepta și iubi așa cum ești?