Am crescut în România, țara unde biserica și credința sunt aproape la fel de omniprezente ca și mămăliga la masă. Într-o țară în care 86,53% dintre oameni se identifică drept ortodocși , renunțarea la religie poate părea un act de trădare a tradiției.

Căutarea unui sens în afacerea cu icoane

În adolescență, am fost învățat că religia este cheia spre salvare și că fără ea, viața mea ar fi lipsită de sens. Am frecventat biserica, am aprins lumânări și am învățat rugăciuni pe de rost. Dar, cu timpul, am început să mă întreb: "De ce fac toate astea?" Răspunsurile primite erau adesea vagi și neconvingătoare.

Eliberarea de lanțurile credinței

Decizia de a renunța la religie nu a fost ușoară. Teama de a fi judecat de familie și prieteni, teama de a fi considerat un "păcătos" sau un "necredincios" m-au bântuit mult timp. Dar, în cele din urmă, am realizat că adevărata libertate vine din a trăi autentic, fără a mă conforma unor norme impuse de alții.

Liniștea interioară: un dar neașteptat

După ce am renunțat la religie, am descoperit o liniște interioară pe care nu o cunoșteam. Fără frica de păcat sau de pedeapsă divină, am început să trăiesc în prezent, să mă bucur de micile plăceri ale vieții și să îmi construiesc propriul sens al existenței.

Beneficiile renunțării la religie

Studiile arată că renunțarea la religie poate duce la o mai bună sănătate mentală. De exemplu, un studiu publicat în JAMA Internal Medicine a constatat că programele de meditație mindfulness îmbunătățesc semnificativ anxietatea, depresia și durerea . Deși acest studiu se referă la meditație și nu direct la renunțarea la religie, principiile de mindfulness pot fi aplicate în viața de zi cu zi, indiferent de credințele religioase.

Provocările întâmpinate

Desigur, nu a fost totul roz. Am fost nevoit să fac față criticilor și întrebărilor incomode din partea celor din jur. Dar am învățat să îmi apăr decizia și să respect alegerile altora, chiar dacă nu le înțeleg.

Concluzie

Renunțarea la religie a fost pentru mine un pas spre auto-descoperire și autenticitate. Mi-am găsit liniștea interioară și am învățat să trăiesc în prezent, fără frica de judecată divină sau de păcat. Fiecare are dreptul să își aleagă propriul drum în viață, iar pentru mine, acesta a fost cel mai potrivit.

Și tu, ce alegere ai făcut în căutarea propriei tale liniști interioare?